Septembrie...

         Cadavre de mere, prune scofâlcite, deasupra cer de mere înroşite. Fluturi cam trecuţi, bondari tărcaţi ori negricioşi, sirfide şi muşte bizare, albine la dulceaţa de poame şi dulce de salvie, ori altele care, se tăvălesc în potirele florale ale harbujilor porceşti, alte surate sălbatice felurite, o albină neagră, uriaşă (Xylocopa) inspectează căpşoarele roşii de trifoi, firişoarele se tuplică, sub greutatea bâzdâganiei, urechea mea s-apleacă la fluieratul telegrafic al scorţarului, la ţiu-ţiu-ţiuu de verdoaice, apoi şi ochiul se-ntoarce spre pitulicile mici şi piţigoi din trei neamuri ce-au invadat păduricea de mălai; câţiva cocoşari sâsâie, cad mere pârguite abia pişcate de ciocurile lor; două gaiţe ş-o coţofană, o duzină de găini cârâie-n acompaniament la cearta babelor care rezonează în ecou înăbuşit din uliţă, hămăit de câini, concert rural ca la carte, amintiri din manualul copilăriei; codroşul e lângă acelaşi horn, coşar, lăstuni săgetează văzduhul, fără habar, rândunelele m-au părăsit iar?! O ameninţare de nor şi badea Ion s-apucă de strâns otava, miroase îmbietor a odihnă, a somn şi cânt popeşte, pe nas, sforăitor;
         A căzut bolnav mălaiu
         S-a îngreunat iar traiu...

   Azuriu pe mentă

© yves hoza

» anotimpurile nordului       » splendori miniaturale       © yves & attila