Semne de carte autumnale

         Rânduri începătoare la "Tratatul despre frunze": unele-s roşinoase, altele îndrăzneţe de verde, unele nenorocite, altele bogătane şi pline de aur, ţigănci cu arame şi marame, ori dame subţiri, cărnoase, bătrâioare, fragede, unele întinse la dezmăţ, altele ghemuite pudic ori contorsionate de răcori matinale, ba, umede de rouă sau colbuite de argintul nopţilor de vară! File cad din calendar, câte-o zi, câte-o zi, pun după fiecare, câte-o frunză, drept semn de carte în manualul toamnei. Drept semn de carte parfumată voi pune mirosul căpiţelor de otavă!
         Viespile răzuiesc miezul dulce-al perelor de aur. Stuparii fraieri au pus pe stupi, borcane pentru viespi, dar se dovedeşte că la o evaluare de-ntâmplare, în asemenea capcane cad mai mult de-o sută sunt albine şi doar unşpe viespi! Fluturi albi: vărzari, răpiţari, gălbejiţi Colias mai tândălesc pe fire înflorite de lucernă, iar pe fire cu potcoave de flori mov, înstelate de ţintaura neagră, mai sug, mai ling ultimele prafuri, bondari pitici şi alte himenoptere milimetrice. Drept semn de carte de pe raftul tactil voi pune înţepatura viespilor de la încheietura mâinii stângi. Să nu plângi?!
         Din cutiuţa cu zvonuri: foşnete de ierburi prăfoase , pocnete de mere putrede, căzute, pleznituri de pere meliţate, cri-cri, zgârţ-zgârţ, scârţâit de cosaşi vărgaţi , vâjâit din aripe de corb, croncănit de ţiganci cornix, care agasează o cucuvea adormită în paltin la Ciroaie, fâşâit de paşi târşâiţi şi împiedicaţi prin poteca ierboasă, cucuriguuu îndepărtat, plâns urlător de copil sfădit. Drept semn de carte, vâjâitul zilelor trecute!
         Lumina se strecoară pe sub ierburi şi străluminează ciudat albastre ţesături de păianjen. Cer transparent. Codobaturi se dau în balet pe cornişa acoperişului de ţiglă ruginită, pe horneţ scâlceşte silabe peltice, un codroş pădureţ, prin încâlceli de ramuri uscate şi lăstari cruzi se mişcă frenetic auşei, pitulici, cinteze, piţigoi voinici. Doi ţicleni scorţoşi îşi pigulesc codiţele pe-un colac de claie rămas în vânt, pe par; fânul a scăzut, s-a aşezat, iar omul de paie a rămas cu pălăria în aer! Gaiţe furătoare fac naveta dinspre coroana nucilor spre cămări tainice, ale căror secrete doar ele le ştiu ş-ale căror chei ascunse sub peniţă, doar ele le păstrează. Attention, zice Voltaire! "Dire le secret d'autrui est une trahison, dire le sien est une sottise" ("A spune secretul altuia este o trădare, a-l divulga pe al tău este o prostie"). Într-un cuib de măcăleandru căzut din cer şi-a găsit culcuş o frunză! Voi pune-o semn de carte cu ohuri de tristeţe peste ochi ca o magică pânză...


   Cuib

© yves hoza 18 Septembrie 2011

» anotimpurile nordului       » splendori miniaturale       © yves & attila