Secvenţe ornito autumnale

         Cer nebulos, văzduh fumegos, peisaj aburos... brânduşe diafane; apoi atmosfera s-a limpezit, se vede tâmpla Măgurii Porcului cum a ruginit. Croncănituri de ciori cornix şi cârâit subţire de alunari. Vine furul în fiecare noapte şi scutură merii din livada lui Prâslea cel Voinic, iar Ilie, moşul cel pitic le adună, aplecându-se, tot icnind câte un pic! Aici: cocoşari, mierle, gaiţe, cinteze, codroşi, pitulici. Merge moşneagul pe cărări prăfuite, apoi prin ierburi necosite, îi sar cosaşii pe genunchi, câteva călugăriţe i se închină, fluturi azurii, viespi, bondari toropiţi zburătăcesc prin lumină. Cete de sticleţi se agaţă în scaii din marginea râpelor, presuri galbene pisuie prin nucii cu frunza mai aurie decât ele. Trei şorecari rotitori îmi fluieră-n ureche, asta-mi aminteşte de duminica cea abia, dar demult trecută, când ridicând privirea de la codobaturile cinerea, de pe firul de apă al văii caselor, cea altădată frumos curgătoare, am văzut un superb şoim rândunar zburând cap sud!
         Stoluri de codobaturi se zbântâie prin vânt; pe-un panaş de mălai se leagănă un întârziat mărăcinar negru; se gândeşte:? Să plec, să nu?! Să plece, să plece! C-aici, abia de-om găsi noi, humanii, câte-o firimitură de mămăligă. Cete de piţigoi mari şi din cei suri lovesc uscat cu aripioarele prin panglicile porumbului şi ciugulesc bobiţele din ştiuleţii cu pănuşile dezgolite de secăciune. Ceva lipseşte... i-un gol pe boltă ş-in sufletu-mi. Lăstunii!!! Aşa de repede?! Ce-o să pun în locurile acestea pustii?! Degeaba găsesc pe coji îmbătrânite de pruni şi cireşi, fibule-n aur din clei, de prins mantia mea de vagabond al pădurii ş-al măgurilor. Azi printre rare şi reci picături de toamnă, ceva vine să-mi umple carafa spiritului; primii scatii! Sunt dulci strugurii prin vii?!

   Satir pe crizantemă

© yves hoza

» anotimpurile nordului       » splendori miniaturale       © yves & attila