Scara, roiniţa şî sloiu

        Expoziţie de ...garduri, pârleazuri, scări şî praguri de lemn: leţuri cu frişcă, proptele cu ţucăr praf, şipci trosnite de frig, jârezi cu umbre alungite şî tremurate-n albastru vânăt, pari cu fesuri de nea, zăbrele putrede din temniţa iernii, pe alocuri rupte, ceea ce demonstrează că din orice închisoare se poate evada, hei, dar rămâi prizonier în capcana dragostei, ei, ei, inimă de putregai unde eşti acolo stai ca draniţă-n învechită, ţintuită pe corn de cuiul ruginit, scândurică de brad altădată tânără din care picură amu lacrima înfrigurată a bătrâneţii, care se adună picătură cu picătură şî se-ntoarce împotriva ta ca un pumnal de gheaţă nebună. În prisacă la gura roiniţei din care se scurgea ghemul de albine şi dâricele de miere din guşa lor parfumată cu cătuşnică s-au prins trei cuţite de-argint! O, vai, vai, dulceaţa verii ş-a vieţii cum să duce-n rai! Dar ...ca-ntr-un film cu hapiend, ceva vine ca o colindă cu Lerui ler, ne salvează şî ne scoate inima din frigider! Căci peste garduri, peste haturi, pe deasupra de surcele, pe sub stele găseşti ca din întâmplare, o scară din lemn cald şî tare de urcat prin ger ca să cobori celui drag ori celei dragi luna de pe cer!


   Sloiul şi rugina

© yves hoza 25 Ianuarie 2016