Sâmbăta nimicurilor dulci

         Preumblare insomniacă, pe la patru dimineaţă prin vis, cu sânzâiene albe pe la mustaţă. Aterizare pe pământ, cu ochii prin fâneaţă cu izmene legate cu aţă împletită din sulfină galbenă, trifoişte de apă, iarba-surzilor, curpen, cimbrişor, melamfir, ochiu-boului, scăbiuţe lipite cu gârgăriţe verzi în loc de ţinte. Apoi la grădinărit! Îs mort de trudit! Am aracit porodicile! Ca să mă hodinesc, păzesc oalele, în care-am pus roiniţă la topit. Fabricantul de siropuri vă invită la o degustare, după care, veţi vedea că Pământul se-nvârte tot mai tare! Nu ştiu, morişcuţa garofiţei se rotea, sau toată casa odată cu ea! M-am îndulcit! Ameţit! Trăznit! Şi, aşa cum se întâmplă în istorii, din pricini casnice au început marile răzbele. Pe după perdeaua uşii au început să se strecoare atraşi de aromă şi dulciuc, tot feliu de the invaders: muşte, albinuţe, viespi, bondărei şi alţi ospeţei. Şi dăi, şi dăi cu buzduganul dulce în formă de polonic după ei! Eram în încurcală ...nu ştiam pe cine să alung mai întâi: muştilii sau musafirii!? Ori, să nu mai las copiii urcaţi în pod să coboare pe scară!?


   Aşteptarea siropului

© yves hoza 7 Iulie 2014

» anotimpurile nordului       » splendori miniaturale       © yves & attila