Rugină şi cenuşă

Veşmintele mele, dragă Gină
Îs din cenuşă şi rugină
Am cuie de argint
Pentru prins mînecile mele de frunze-n pământ
Piroane de fier înroşit
De răstignit norii la răsărit
Scoabe de aramă învârtejite
Să scot din vizuini cicloanele aţipite
Cum urmăresc vânătorii fiarele cu greabăne zburlite.
Mi-am prins mantia mea de toamnă regală
C-o fibulă turnată în jar şi pară
Nasturii i-am legat cu sârmă din oţel vineţiu
Găsit într-un suflet pustiu,
În pălăria largă, găurită de ploi
Am rostogolit nuci, am înfipt pene noi,
Opincile cu gurgoaiele rupte
Le-am legat cu turiţă şi vrejuri neştiute
Cu stânga-ţi închin o mănuşă coclită de alamă
La picioare-ţi toiagul de nuc îl las să se aştearnă
Stăpână... Doamnă...
Octombrie, umilul tău servitor de ieri
Maestrul Meşteşugitelor Mângâieri
Te va servi şi iubi în fiecare toamnă!


   Rugini

© yves hoza 18 Octombrie 2015