R.C.L. Septe...

        ReCeLe Septembrie e parcă Noiembrie! Dar mai curat. Două zile a plouat, a revărsat de din zori-devreme, dimineaţă am simţit lipsa unor părţi din lenjeria intimă (eufemism pentru izmene), spre sară aveam ochii aburiţi şi părul brumat! Frunze verzi de pelin au lăcrimat cuţite ascuţite de gladiolă s-au spălat, panglici şi pănuşi de mălai s-o catifelat, ciocârliţele plâng din petale ca din gene, inimica de la poarta şurii nu mai are nici o plăcere. Vântul & Vijelia au împins Yuka mea de trei ori de pe poliţă, dar e vie şî nevătămată! Copăceii mei de jad, care au stat toată vara lângă ea, afară, îngriţiţi de C.d.S. cu ploaie şi căldură, uneori cu furtună şi soare torid, sunt graşi şi strălucitori de-mi vine să-i strâng în braţe-n fiecare dimineaţă, dar mă ţin de teamă să nu le fac mai mult rău decât TIMPUL şi VREMEA, vrăjmaşi de care şî mie mi-e frică!!! Dar, împotriva a toţi şî a toate, nu mai stau cu burta pe carte, ci dorm pe spate nu-s tare speriat, imediat sar ca un tânăr cosăcel când mă dau jos din pat!


   Creasta cocoşului - Melampyrum cristatum

© yves hoza 25 Septembrie 2017