Primul coşar!

        După mijlocel de martie, spre orele serii, privind prin grădină la colţii de flori, văzui prima pasăre de funingine cu coada de culoarea morcovului. Micul coşar! Ieri, la cinci jumate de dimineaţă, pe lumină, ţânţâia pe-o tulpină de trandafir. Copilul din mine a început să strige:
        - A venit codroşul!
        Nb. Azi, ca din întâmplare, prin Habarnam ce împrejurare, un codroş a intrat în clasa pregătitoare! Şcolerii s-au bulucit la intrare şi m-au bruiat în gura mare!
        - Domnu! Domnu! O întrat o păsărică-n şcoală!
        - Offff, off, mare scofală!
        Un bărbăţel de codroş stă pe pervaz! Mare haz! Speriat de hărmălaie dă cu ciocu-n fereastră. Să iasă-n vazduf! A ameţit şi cade de la geam. Îl iau în mâna, îi dau un prim ajutor, o guriţă de apă-n cioc din gură! Îl pun în dosul cuşmei ca într-un cuib! Stă ameţit şi se uită cu ochii de piper la mine. După cinci minute se deşteaptă şi zburdă pe dulăpior ca să vadă toşi scatiii din clasa a doua. Revine zburat un pic împleticit şi aterizează lângă pălăria roasă a lui Ylie! Deschid larg un vitraliu de primaveră. Prietenul înaripat zboară! Pfff!
        "- Cine-i? ...Ce-i? ...Ce-a fost pe-aici? ...
        - Doar un pui de piţigoi,
        - Înt-un vârf de fag pitic
        - Stă cu penele vâlvoi
        - Şi, făcând pe supăratul:
        - Ce să fie? Nu-i nimic,.. "măi moşu...
        - A zburat ...CODROŞU!


   Cuib vechi cu pană

© yves hoza 24 Martie 2021