Prima zi, a doua zi ...ş.a.m.dîîî...

        A fost bine ...prima a zi a mers după veşnicul tipic: slujba părintelui Vasile, spiciul primarului, salutul poliţaiului, cuvintele faine ale directorului, tăcerea şi aplauzele noastre în faţa lumii, apoi vorbăria mea în faţa clasei cu nodul emoţiilor în gât şî gând de fiecare dată şi-n fiecare septembrie de vreo 40 de ani, încoace; flori răcoroase, suflete inimoase, cartea cu păsări în ingliş din partea (mamei) Mayei, elevii mei proaspeţi, care mi-au mărturisit că le-a fost DOR de (un anume fel de) ŞCOALĂ: nu de pereţi, de scări ori uşi, ci de colegi, prieteni, ÎNVÄ‚ŢĂTOR şi profesoare, şi mie, (glumind, de secretară), de toate cele care mi-ai intrat în sângele meu subţiat de-atâta navetat, de ecranul alb, de tabla lucioasă ca abanosul, de cărţile zburătoare?! ...şî de mai ce???!!! ...cuibul de sub streaşina şcolii e părăsit, dar în clasă au sosit 18 lăstuni din clasa a patra. După-amiaza redevin moş grădinar, mă bat cu buruienile şî urzicile cu săbii de gladiolă, mă fac bunu-bucătaru ş-adun castraveţii, ardeii iuţii şi măraru de-i pun la muratu-n borcanu! A doua zi mă gânduluiesc s-apuc o prună nebună şî s-o aduc dinspre coadă în gură! Hai noroc şi spor la ÎNVĂŢĂTURĂ!!!


   Lumină şi culori de septembrie

© yves hoza 12 Septembrie 2017