Presura galbenă foto © Cristian Mihai

        Presura galbenă (Emberiza citrinella)

         La fereastră, stau la prânz, mama aruncă cu gesturi largi de semănători, mălai şi grâu la găinuşe şi puii mărişori; spionez prin ochiurile perdelei; de îndată ce stăpâna ocolului se îndepărtează un pic, pe arcuirile aurii desenate pe pământ din seminţe, aterizează un cârd de vreo zece vrăbii şi câţiva piţigoi mari; mare scofală, îmi zic, cu gândul la a doua îmbucătură şi trag încă o dată cu ochiul; o duzină de vrăbiuţe cam galbene fâlfâie pe deasupra semilunelor de păpică şi ciugulesc fără sfială aşa că am timp să le observ: nici una nu seamănă cu cealaltă! Târtiţa ruginie, cărămizie, marginile cozii (rectricele externe) spălate cu zăpadă, peniţele de pe cap, guşă, burtică în toată gama Gogh; galben-gălbenuş, galben-pai, lămâie, pierdut, şters, până la alb, sau trecut în ocru şi cafeniu după sex şi vârstă, pieptăraşul pudrat cu cărămiziu pal, ocru-verzui, ocru gălbui (după caz) haşurat cu dunguliţe fine, negricioase, spatele brun-măsliniu cu striuri de catifea neagră. O trâmbiţă infernală sperie puicuţele mele, galbene (Emberiza citrinella, Bruant jaune, Yellowhammer, Goldammer, Geelgors, Gulsparv, Zigolo giallo, Escribano cerillo, Obyknovennaya Ovsyanka) care se ridică exploziv şi se-nşiră-n zbor ondulat cu sinusoide lungi spre tăpşanul însorit al Podereiului. Mâine-i iau gâtul lui Cocoşilă! Ş-îl fac zamă!


        Brumăriţa de pădure (Prunella modularis)

         Din nuş'ce supărare mi-am luat mănuşile de grădinărit ş-am început plin de enervare să dezrădăcinez rudele (aracii) de fasole. Mă-mpleticesc printre urzici, rugi de zmeur, tulpini ţepoase de cardiaca, laţuri de volbură; din bolta lăstarilor uriaşi de zmeur ş-a socului de trei metri, se stropesc picuri chinezeşti de tortură. Prin încâlceala asta vegetală, prin bolta viţei de vie, aud ceva fâlfâială; mă tupilez după paravanul aracilor aşezaţi pe poarta şurii să văd hoţul, o arătare zburătoare de cenuşă, o vrăbiuţă fumurie; gâtul şi pieptul sur-cenuşiu-albăstrui, spatele brun-ruginiu striat cu umbre întunecate, coada brun-surie, ciocul brun-negricios, picioarele brun-roşcate. O zbârnâitoare brumată ca prunele printre care se furişeză, aşa cum îi spunele numele românesc şi cel latinesc. Îmi place cum sună şi în alte limbi: Accenteur mouchet (fr.), Järnsparv (sv.), Dunnock (en.), Passera scopaiola (it.), Acentor común (es.), Lesnaya Zavirushka (ru.), Heckenbraunelle (al.), Heggemus (nl.).
         Tihihihi', ihihihi, 'tiih', tiih!

© yves hoza