Poveste de iarnă ornito-rusească

        Cam aşa, sfârşit de săptămână, mijlocel de lună, şcoală acasă, în cămăruţa mea călduţă ca o mânuşuţă - ahhh, diminutivele astea or să mă ucidă!, un vichend rural ca o microvacanţă! La ornitologie, restanţă! Sâmbătă şi duminică, intervale, cu halouri lunare şi hublouri solare. Ca să văd ce-am mai văzut, nimic de necrezut?! Zile înzăpezite de ianuarie, ş-încă o ieşire spre omătul din capătul văii. Pe târnaţ, doi cocoşari cu pieptăraşe galbene-ruginii hoţesc mere putrede lăsate într-un ciobit blid de lut, un botgros sparge cu cioc/ănelul sâmburi pe-ale cireşului crengi ce-ajung la fereastră, un cârd de vrăbii cu câte-o aluniţă pe fiecare obrăjor sporăvăie cu spor despre mălaiul din ocol, droaie de puicuţe galbene Citrinella pe ramurile mărului de lângă oblonul bucătăriei pândesc grămăjoarele de grâu; p-acelaşi copăcel pigulesc frişcă de nea, piţigoi galbeni, suri şi albăstrui, doi mierloi ciugulesc fructe degerate, zaharisite, văleu şi incredibil, mai multe păsărelele, decât merele d-astă toamnă!

        Mugurari îmbujoraţi de frig fluieră melancolic, ciorile se-mbrobodesc cu marame învineţite, coţofene suflă-n pene din cojocele, gaiţe cu creastă zburlită se-nfofolesc în pieptăraşe cu găitane albăstrui dungate cu negru, ahhh, totu-i o poveste de iarnă rusească. O poveste dintr-o mănuşă! Ori dintr-o oală c-o găluşcă?!

        Şcolăriţele din vecini au ieşit la sanie, de/loc să stea cu nasurile cârne lipite de fereastră şi să tocească buchiile din ceasloave! O ciocănitoare pestriţă cu fulărel negru aruncat pe după ceafă şî băscuţă roşie ţupăie pe-o coajă îngheţată de păr pădureţ, apoi s-aude o chemare de verdoaică, se-ntrezăresc năluci: fantoma unui pescărel negru prin aburul congelat al pârâului, umbra hiperboloidului Buteo prin văzduhul degerat...


   Mierloiul

© yves hoza 17 Ianuarie 2021