Poiana Verde
La spiriduşii poenari şi cei mici şi cei mai mari! Două echipe de şcolari la câte o lecţie de ornitologie, cu amintiri nemuritoare din copilărie despre păsări, prieteni şi locuri de la Poiana Ilvei la invitaţia bunului coleg şi dascăl, Sandu Ureche. Drumul e proaspăt spălat de aversa matinală, măgurile sunt veşmântate în infinite nuanţe de verde mătăsos, doar aerul din atmosferă e cam ...friguros. Ţcoală faină cu de toate. Când mă gândesc la şcolile rurale de altădată, cu băncile lustruite de coatele şi mânecilor atâtor soldaţi ai cărţilor şi cu un cerculeţ săpat în lemn, loc pentru călimara de cerneală. Ori la tabla cu marginea de jos albită de scrisul şi ştersul atâtor mii de ore de buchiseală! Ori de biblioteca întocmită în tocul uşii care dspărţea cele două cămăruţe şi din care elevii citeau întâi cărţile cu măgăruşi de pe rafturile mai joase, apoi, pe măsurv ce creşteau, ajungeau tot mai sus la Eminescu, Creangă, Rebreanu, Twain, Jules Verne... Nici o tablă digitală nu poate înlocui răsplaiul de după ureche şi cartea din poală! Sănătate! Să trăiţi! La Şcoala verde nimic nu se pierde, ci totul se adună într-o cea mai preţ agoniseală. Sănătate! Să trăiţi! În Poiana Verde să mai veniţi!
|
