Păşunea Raiului de la Valea Vinului

        O pajişte mică, dar cât de lag era acolo! Frunze nevinovate, proaspăt spălate de rouă, cimbrişor scânteietor, guşa-porumbelului graţios aplecată în candelabrul floral, lipiciosă cu musculiţe pe veci adormite-n cleiul mortal, principese lumânărele, scai îmbujorat, creţişoare cu broboane, mlăştiniţe cu furnici, ferigi ciudat răsucite, garofiţe virgine, flori de mur din omăt, bucheţele de pansele, iar printre sânzâiene aromate, cărăbuşi de vară cuprinşi de-a dragostei fierbinţeală, o silvie cu creştet roşcat cânta, cum stam io aşa îngenuncheat între ierburi stropite cu agheasmă cerească, cât ce mă ridicam în picioare pe loc se oprea ...ş-a năvălit şî-n mine o mireasmă ca o palmă de înger peste faţă. Aş vrea aici o căsuţă cu verandă verde şi o terasă vie, uriaşă...


   Principesa Lumânărică

© yves hoza 7 Iunie 2015