Ornito autumnal

         La noi, în nord, bazinele aviene se golesc încet, încet; rândunelele au plecat, ieri am mai vazut cinci lăstuni. Mai rezistă încă pitulicile mici, codroşii de grădină, mierlele, măcălendrii cu guşa roşie, codobaturile albe. Azi, în drum spre şcoală am văzut, zburând pe sub puntea de lemn o codobatură de munte, iar pe panaşul uscat al unui trujan de mălai, un mărăcinar negru. Vor mai trage de timp o vreme sticleţii, verdeţii, câneparii, cintezele, şorecarii, voi rămâne cu sedentarii: piţigoii, corvidele şi ciocănitorile, apoi din nord vor sosi ereţii suri, şorecarii cu opinci, roiuri de cocoşari rupţi de foame după sălbatice poame, suratele cinteze de iarnă, scatiii din nordul întunecat şi mătăsarii din îndepărtate siberii. Cum trece timpul vieţii, de-ţi vine să te sperii?!
         Aşa, acum câteva cuvinte în postul de duminică; abia am coborât dintre livezi! Acolo e Biserica mea verde, locul unde nimeni nu mă stinghereşte, unde frunza mă umbreşte, păsările îmi vin alături fără să ceară strălucire hainelor mele. Îţi voi trimite o bucăţică grasă despre o duminică frumoasă, despre extraordinarele zile banale!


   Florile de la Căpâlna

© yves hoza

» anotimpurile nordului       » splendori miniaturale       © yves & attila