Octombrie blând şi omu' nătâng

         Am notat o rândunică în sudul Dobrogei, la Albeşti la 23 ale lui octombrie! La mine un cârdişor de raţe (mari sau lingurari), un roi mic de scatii ş-un ţiclean ce cutruluieşte pe sub streaşina şurii, cocoşari, gaiţe înşirate pe sfori nevăzute de nuci, un pănţăruş Pavarotti, în livadă două ciocănitori pestriţe se urmăresc, dansează printre pomi, un du-te vino, hai cu mine să ne ghiftuim de nuci, nu mă bagă în seamă, au trecut de câteva ori, la câţiva centimetri de umărul meu, ca pe lângă o buturugă insensibilă, alţi doi ţoi printre crengi de nuc ghilotinate, piţigoi codaţi printre pleoştite frunze de arin, un pescărel negru flâfâie pe sub puntea de lemn, presurile gălbenele zipăie printre puicile albe din ocolaş, care-s aproape cât găinile de mari şi care, când le slobod, în fiece dimineaţă, din coteţul strâmt, încep să dea din aripioare şi să zboare peste gard; ce vrei, instinct de călătoare!? Nu mă mai grăbesc, las apa să curgă încet, privesc căţeluşa toropită pe scări, mâţa aţipită pe-un butuc, nu mă plâng, un animal indiferent, sunt omu' nătâng, o fi semn de bătrâneţe, de dezamăgiri adunate, de speranţe risipite? O să-mi fac un hamac în care să tac, un sac de dormit în eternul aţipit. Bolta e curată, fără pată, ca un suflet de primadonă neâmbrăţişată.


   Ferigi de aramă

© yves hoza 25 Octombrie 2011

» anotimpurile nordului       » splendori miniaturale       © yves & attila