Octombrie...

         Lumină rece, transparenţe autumnale, speranţe vane; patru şorecari căţăraţi pe albastru, vraişte de piţigoi codaţi, aripi galbene cocoţate în vişinul pustiu, care coboară la ciugulit seminţele găinilor (v-aţi dat seama, desigur, că-s presurile!?), gaiţe la depănuşat mălaiul din Poderei, ciocănitori bălţate prin merii aproape pustii (am mai lăsat câte-un măr, momeală pentru cocoşari şî mătăsari), pitulici triste prin vârtejurile fasolei păgubite de păstăi în poala mamii, câţiva codroşi se fâţâie pe acoperiş, cinteze mai întârzâie peste brume, nouă sturzii de vâsc ţârâie peste crengi de alamă, un norişor de scatii palavragii, care fac hărmălaie mare, trei pescăraşi coborând-urcând pe firul pârâului, doi corbi zbătând aripi gigantice trag oblonul înserării spre apus, splendorile verii s-au dus, vin tristeţi de toamnă cu ploile din sussss!

   Primele semne

© yves hoza

» anotimpurile nordului       » splendori miniaturale       © yves & attila