O zi din viaţa rurală cu regele Sarmală

        Pîîîşşş, pîşşş ...în vârful papucilor degeraţi în târnaţ să nu trezăsc motanu ce tocmai citise ziaru, că n-ar ajunge oricât s-ar rădică-n lăbuţă să vadă călindariu, să caut puicuţele de (cu) ou, să fac beţişoare mirositoare de molid pentru încălzit zama din oale, să aduc apuţa congelată cu vidăruţa, să mă-nholb cu ochii-nlăcrămoşi cum bate lumină scânteietoare-n cuţitele de-argint atârnate de streaşină la soare, să arunc cenuşa sfârâitoare-a Vezuviului din vatră peste stratul de zăpadă, pfff, pfffummm, abur, foc şî gheaţă şî fum, ca la-nceputul Luminii, ori zgură ca la sfârşitul Omenirii ...aşa ....şî ce-am vrut să vă mai spun că mă chioram la o scândurică de alun, mămuca-băbuca mă tot cicicălea că ce văd io acolo de stau aşa, înlemnit, io, nimic, mi-o întrat ceva-n oci, vron găinaţ de cioară, bine că vacile nu zboară, noroc că nu m-o auzît, o întrat să mestece-n ciapa pusă la prîjît. Eu atât-am aşteptat, am îndosît surcica pe su şubă şî m-am tupcilat în şură, am curăţît-o c-o mănuşă de lână sură ş-am început să străvăd cu ochii mijiţi, printre ceţuri, cepe, fibre unduitoare, ce să văd, ce vede (în)todeauna închipuirea mea foşnitoare: aripi, pene, ciocuri, mătăsuri de cozi zburătoare. şî, îndată am băgat mâna-n soba veche, de parcă anume fusese aruncată acolo, până la a ajunge pe (la) mâna mexicanilor reciclatori de fier vechi, ş-am extras din cenuşar o mână de cărbuni mai negricioşi, lucioşi decât, ăiaaa, ecologiştii bruneţi despre care vorbeam puţîntel mai-nainte, apoi am conturat cu răsplaiul de tăciune, vedeniile de pe iconiţa-minune! Pictam ca Modigliani gâturi lungi, ochi migdalaţi şi lipăiam din frapiera cu omăt câte-un gât de oţăt. Prin hublourile şi dungile înverzite de mucegaiuri din poarta putregăită se subţia pieziş lumina, iar din burlanul coclit, ca dintr-o orgă minusculă picurau notiţe lichide: do, mii, sool, miii, reee, doooo ...tri-lu-li-luu, i-ni-mooo!

        ....şi cum am venit, zgriburilă, tremurilă, bâlbâit de frig, aaa ...aammm, k... kî ...cecerrrut doar o cârmoajă de pită ş-o guruţă de vin. Că umblasem teleleu prin omăt moale mai dezbrăcat pe dedesubt pe la foale, după ceafă aveam o bolfă de zăpadă căzută din crengile împodobite cu albi trandafiri. Ce să te miri, când zburdă atâtea aripi şi puf legănat din înalte rătăciri ...La întornare, la o meandră mai strânsă, carul cu fân mi-a strujât umărul stâng în care s-o agăţat o crangă de păducel cu fructe roşcate rămasă pe el. O claie de plante medicinale puse-n iesle la galiţe sărmane!?!

        Iară ...sara..., nu, Sara, mititica, vecina, ci, seara, aia cu pene, bruneta aia dulce, latina aia dezmăţată, care nu mă iubeşte aşa devreme, fie-i-ar ei, sprâncenele mai cărunte decât barba lui moş Ene!...închid paranteza, Seara, cum spuneam mă alunecuş spre culcuş. Spăl vârful urechilor c-o ţîră de zama de greieri, genunchiul beteag şi lovit cu unsoare de tac-chitic-nu-mă-doare-nimik, ochii de conjunctivită cu picături de ochelariţă, şî aşa mai departe, pentru amor, nu mă omor! Trece! Pentru mici probleme de insomnie un pahar de cătuşnică prefăcut cu tărie! Numai după asta mă trântesc în mocirla lui Hypnos şi-mi caut pânzele de învelit, foile de aţipit, frunzele mi le trag pe sub picioare, scoarţa pe care mi-o îndes peste creştet, las doar o găurică la suflet, pentru cepul din nas. Tot răsucindu-mă-n jizuină pe sub cearşafuri reci, o unghie sfâşiată-ntr-un butuc îmi taie umărul pe veci, ca o floricică din carne de viţică! în fiece găluşcă trebuie ş-o jumară! Io-s regele Sarmală!

        Dex:

Vidără, vidăruţa = găleată, găletuţă.

Cepe = cepuri, (pluralul popular de la "cep").

Răsplai = creion, condei.

Modigliani = Amedeo Modigliani a fost un pictor şi sculptor italian stabilit în Franţa, reprezentant al "şcolii Pariziene", evidenţiat în scurta sa viaţă printr-o creaţie plină de eleganţă şi rafinament.

Bolfă, bolfe, = Nodul, umflătură produsă, de obicei sub piele, de o lovitură sau de o boală.

Foale, foale, = Aparat care serveşte la comprimarea şi la suflarea aerului cu ajutorul unei camere cu burduf de piele cu pereţi plisaţi, acţionată prin mânere sau printr-un sistem de pârghii. Burduful plisat al unor instrumente muzicale (acordeon, armonică etc.). Sac primitiv făcut din pielea unor animale; burduf. 2. (Reg., fam.) Abdomen. (Var.: (1) foi s. m.) Lat. follis.

Ochelariţă silur = SILÚR . (Bot. Euphrasia sp.) (reg.) buruieniţă, buruienuţă, dragostea-fetei, floare-de-ochi, mângâierea-apelor.

Cătuşnică = Plantă erbacee meliferă, cu miros aromatic, cu flori albe sau roşietice, cu proprietăţi tonice, excitante (Nepeta cataria).

Galiţă = Pasăre de curte; orătanie. Din bg./sb. galica. La noi, prin extensie, animale domestice de orice fel.

Jizuină = vizuină.

Hypnos = zeul somnului în mitologia greacă, plin de fantasme întunecate si frate al zeului morţii, Thanatos. Ca şi acesta, era reprezentat ca un tânăr, de obicei adormit sau cu o torţă gata să cadă, adesea înaripat sau cu aripi la tâmple.


   Păsări de fag

© yves hoza 10 Februarie 2018