Nu mai face nime...!?

        Au murit stuparii, nime nu mai grijăşte albine, au decedat cosalăii, rămâne iarba încâlcită, otava putrezită, puţini mai strâng acum harbujii, şî porcii îs tot mai puţîni, ăştia pe care îi ştim, nimeni nu mai tâmplăreşte ferestre de lemn, chiar şî tu, măi, Fane, ţi-ai pus termopane, mai face cineva câte-o pâine, afară, la cuptor, de mâinile mămicilor bătrâne, pită de casă, sfânta pască, cine să mai lege bucheţele du busuioc şî măghiran, doar prostul de moş măierean, cine să facă mături de mesteacvn, cine cruci de lemn şî rugi, şî doage, roţi, suveici, fuse, lăicere, colţare, ulcele, oale, potcoave, topoare, când drujbele-s în floare?! Haaa?!

        Unde-i făina de zvpadă şî pulberea de aur, moara din Arini, unde e?! Din Cântarea Cununii a mai rămas doar secera Lunii, acolo sus! Ahhh, pita de mălai, ce dulce prăjitură cu lapte dulce proaspăt muls de mămuca-bună. Daracul de lână s-a dus! Cojoacele, pieptarele şi frumoasele căputuri ale cătanelor negre au ajuns la gunoi! Mioriţa se stinge! Păstoru-i doar în icoană. Doamne de ce ne-au părăsit merele dulci din livezi, strugurii dulci din viţa-vieţii, sfinte Petre, îţă vine să crezi?! Unde-i librăria, biblioteca?! Cartea mucegai prinde! Unde-i Învăţătura, unu-doi, îmi spune cineva?! Haaa?!

        Au plecat la cer, la Sfântu Ilie, rotarii, căruţaşii, fierarii, potcovarii cu trăsurile lor de lemn şi cuiele de foc. Poate tot acolo-s cioplitorii în lemn, pietrarii, zugravii de biserici, truditorii în lut, fac mese ale tăcerii, căniţe, farfurioare, linguri pentru îngeraşi, iar sfinţilor câte-o cruce, o poartă, o icoană întru sărut! Tot în paradis au poposit măicuţele torcătoare şi ţesătoare, fecioare dantelărese, toate împletesc fire de păianjen cu puf îngeresc ...acolo ...daaa!

        Au încetat din viaţă, ţesătoarele, croitorii, cojocarii, opincarii ...ne îmbrăcăm din cap până-n picioare în plastic, celofan şî suntem goi. Au murit ţăranii, talpa ţării e sub glie, am rămas fără averi şi moşie, trăiesc bine vânătorii care iau ultima suflare, domnii, patronii ...nu mai suntem noi!? Nu te aud, haaa?!

        Nu mai avem nimic, aducem totul de afară, suntem o ţară bogată ...amară ...ha-ha-haaa!


   Borangic

© yves hoza 30 August 2016