Noiembrie cu frunze crescătoare şi pene descrescătoare

         Duminică palidă. Preumblare cu Ati prin răcoare de novembrie. Tablouri de frunze, grămezi, ţoale, părătare, pături de ierburi argintate, pene zburate, burate, mere suferinde, vătămate. Lampione chiciurate de puf, bobiţe otrăvite de zârnă, glazurate, frunze de fragă mai roşcate decât o pomiţă pe limba ursului. Naţiune zburătoare puţină: un scorţar, doi cocoşari, trei mugurari, patru împărătuşi, piţigoi cărbunari, multe gaiţi, un pescărel, pe acelaşi firicel de apă care sacă, în care-un cârd de vrăbii casnice se-mbăiază pentru mers în sat, duminică după-amiază. Vai, cum aş vrea să mai am timpul acela cu frunze crude, mărunte şi pene crescătoare pe umeri şî-n frunte. Venit-a vremea petalelor cărunte. Nu poţi să ai, deodată, frumuseţea, tinereţea, înţelepciunea. Aşa-i lumea. Ah, comme il est difficile d'avoir en même temps le beurre et l'argent du beurre! Zice franţuzul. Vai, cât-îi de greu să ai tăteodată, şî porcu-n coteţ şî slanină-n covată! Zice românu! Pufăim amândoi, abur gros şi rece din imaginare pipe, filosofăm despre doamna Toamnă, care-şi trăieşte ultime clipe! Un fierăstrău de drujbă înţepenit în trunchiul de frasin, taie, tot taie, măi tataie din sufletul tău!

© yves hoza 26 Noiembrie 2011

» anotimpurile nordului       » splendori miniaturale       © yves & attila