Muntele

        Stă acolo de-o veşnicie! şi va mai sta încă una! Întinderi necuprinse de grohotiş din vremea timpurilor ancestrale, când Muntele se lupta cu Titanii şi da toţi bolovanii la vale, covoare de graminee ţepoase şi bumbăcariţe, saltele groase din muşchi şi plante grase îmbibate de apă, izvoare pietroase ori mâloase spre un ochi de apă care priveşte spre stânci şi cer. Peste şi pe lângă toate-s presărate picături florale de culoare: opaiţ, campanule senine, verzişoare, şoaldine, ciocârlanul-Swertia perennis, umbrele din pene subţiri din cerenţel de munte, mocirliţele-Parnasia, fire viguroase de pojarniţă alpină, tulpini otrăvoase de ştirigoaie ...pe ici-colo împănat pe petice de turbă, cu câte-un fir de leurdă senescens montanum, şi altele la care le vom afla cât de curând, ori, poate niciodată, numele!? Printre ierburi de rogoz, păiuş şî păru porcului aiuresc erebioare, frigane, cărăbuşi de azurit, carabi şi furnici uriaşe pe sub pietre, două libelule pe marginea pârâiaşului care iese din tăul plin ochi cu mormoloci de broască roşie de pădure, din care am găsit apoi, prin mocirle cu ierburi scurte, brotăcei, mămici, tătici; şopârle vivipare. Pe pietre cât casa decorate cu licheni galbeni şi brâie de muşchi albăstrui, ţopăie fâse, pietrari, codroşi, toţi munteni, iar pe deasupra seceri de vinderel şi şoim călător, bombardiere negre manevrate de corbi, două planoare cu aripi de pajură regală. Prin dimineaţă vătuită de neguri auzim "puit-puit-puit" de prundăraş de munte!!! Ahhh, viaţă! De câtă vreme caut pasărea aceasta! Apoi inimile se liniştesc şî stau la soare ori sub umbra rece ca-ntr-o cadă în căldarea glaciară. Orizontul e atât de înalt că mi se taie răsuflarea de pitic pitit printre stânci ori trântit printre ierburi ca să simt cum miros lichenii de pe roca arsă, moviliţele de cimbrişor şi rhododendron, mâlul de sub genunchiul broaştei, umbra aripioarei de pietrar sur dintre ierburi înţepate. Ori să văd cu ochii fripţi de soare şî-nholbaţi de vânt câte mai sunt: stânci, firişoare de apă, ierburi, târâtoare, zburătoare, necuvântătoare, în văzduh, pe stancă, pe sub pământ, toate-n armonia aceluiaşi cuprins! Se lasă înserarea peste Muntele-n albastru întins!


   Muntele

© yves hoza 31 Iunie 2019