Moş Pămătuf!

        Caaaare pictor, măi, Ianoş?! Ia, acolo, un biet moş! Pămătuf! Mare brânză, talmoş-balmoş de griuri şî zăpezi curate. Să laudă degeaba! Şî io aş putea lua dintr-o bărbânţă telemea cu mâna ş-aş împrăştia peste toată lumea! Mare scofală să iei smântâna din oală şî să mânjăşti crănjile, clăile, gardurile, ierburile, stupina, cuşmele, broboada leliuţii Irina şî acoperişu' de la şcoală! Apoi, ca să se dea el mare Bruegel, mai suflă peste tablouri, din palmele făcute căuş un fel de puf, nuş' ce duh, niscaiva scâ'nteluţe reci, nişte sclipici, ceva poleială, pesemne oarece poantîlist să pară!

        Bîîîh, ce smâzgăleală ar spune unii! Nebunii! Habar n-au că sub soiu' acesta de spoială să ascunde multă căldurice interioară! Altfel n-aş înţelege de ce toată puştimea până la nouşzăci de ani plus oamenii de omăt îl adoară!

        M-am inervat azi pe un confrate, care mi-a cârtit la ureche, pe la spate, cum că moşu' n-ar fi decât un biet ucenic la fabrica de lactate!


   Moş omăt cu două bărbi

© yves hoza 27 Ianuarie 2016