Minunile lunii mai, ale lumii mai aproape...

        Iată-le, aproape pe toate?! Pe toate?! Nici pe departe! Flori răsărite şî-nflorite-ntr-o singură noapte, fluturi nou-nouţi născuţi printre şoapte, coroane regale florale căzute de pe capete de lalele pe coaja pământului, frunze verde-palid de păltinior răsfrânte-n piept de lumina amurgului înflorat, lână de păpădie în primele covoare mirositoare de cimbrişor, că druştele din Maieru nu (mai) ştiu toarce caieru', doamne, vara asta nu mă lăsa să mor, regina negresă Xilopa apleacă uşor creştetele de trifoi roşu, ce dulce-i să stai ...să pleci nu-i oare amar şi păcat când lumea mută şi surdă departe-i, marele cerb Lucanus saltă-n urcuş pe-un butuc, nicălici, vorba pruncilor peltici, nicălici nu mă duc...


   Alpinistul Lucanus

© yves hoza 22 Mai 2015