Martie

        Martie spre sfârşit

         Prima ieşire, la cămaşă! De-o lună stau cu urechea lipită pe vânt, să aud alăuta! Primele ciocârlii de pădure apărute destul de târziu, apoi primele mierle gulerate. Apoi un corb, un şorecar, prima seceră de vinderel, codobaturi albe, 6 măcălendrii, doi codroşi de pădure ţopăind pe petice de zăpadă, mierle şi surzi cântăreţi în concert, acompaniaţi cu cif-ciafuri de pitulici collybita, de cri-cri greieresc de cinteze şi de tiziiit prelung de presură de lămâie, piţigoi mari, călugăraşi, o pereche de albaştri ca cerul; un cuplu de gaiţe lucră în linişte la cuib, rupând nuieluşe subţiri de alun; sticleţi, cânepari, grauri rătăciţi pe o lizieră. Pe lista entomo; o lămâiţă, un păun de zi, trei frunzuliţe învârtejite de vânt ce mi s-au părut a fi Polygonia c-album, câţiva bondari, viespi "gallicus" în căutare de celuloză pentru cuib, alte muşte şi furnici.
         Meteo curat, cer fără pată, lumină, trece încă un corb, încheind rotund încă o zi!

         Meteo morocănos; temperaturi mici, de dimineaţă, concert limpede în livezi: sturzi cântăreţi, mierle, măcălendrii; de la amiază a început să burniţeze. Printre picături: două raţe mari în zbor, stăncuţe, ciori, trei grauri, codobaturi, mierle, cocoşari, câteva pitulici, cinteze, sticleţi, piţigoi mari, albaştri, suri, presuri aurii, cam asta ar fi! La câţiva paşi de pragul cămăruţei mele, un şorecar vânează la sol, pe o mirişte; aleargă ori face salturi cât o bătaie de aripă de la o gaură de rozătoare la alta; i-am remarcat la ceafă două pete mai deschise la culoare decât restul penajului (ocru-gălbui) , de formă ovală, ca la strigiforme, de aceea l-am poreclit "Ochilă".

         Orbitor! Un ocol să ajung pe faţa satului spre a merge cu soarele-n spate! Picură. Curg pârâiaşe pe faţa pământului ca lacrimile pe chipul Mariei. Urc bălăcindu-mi ciubotele în băltoace de zăpadă topită sau în pârâiaşe de cafea ce curg pe ogaşe. Aceleaşi, alte ciocârlii lulula picură triluri din înalt albastru de cer. Trec prin livada cu meri şi peri îmbătrâniţi, cu bărbi de licheni. Bolovani ciudaţi, ciopliţi de vremuri, forme şi desene sculptate/desenate de soare, apă şi vânt, insecte pe zăpadă, muşte şi musculiţe, dar şi un coleopter mărunţel (Aphodius fimetarius). Printre crengi mierle, cinteze, cânepari, cocoşari, câţiva mugurari. Urc spre un platou mai ridicat pentru a ocupa o poziţie strategică. De-aici e suficient prin întoarceri, ca la armată; la dreeaaaap-ta! la stââân-ga! să prind în vizor, valea din capătul din sus al Rocnei, până spre Cormaia, spre a prinde aripi mari. Nimic! Pe panta nordică a podireiului, în mărăcini şi spini de păducel şi salcâm, de pe care curg liane de curpen, văd sturzi de vâsc şi presuri. Pe cer se desenează de la nord est la vest o diagonală neagră, 16 corbi! Monolog; De unde vin, unde se duc?! Cine? Cum cine? Noi sau corbii? Şi, şi!

         Stânga-nprejur! Coborâre pe latul tălpilor ca să nu risc plonjoane în omătul care are consistenţă de gel. Oricum după ce trec câteva arături în trepte, una albă, una neagră, una moale, una tare, ca-ntr-o snoavă cu Păcală şi oile, devin mistreţ (hainele, fesul şi cizmele conţin o adevărată colecţie de materiale din natură!). Un piţigoi "caeruleus" ca un fluturaş se învârte în jurul mlădiţelor de răchită roşie, de parcă ar linge muguraşii, mari cât ochii lor! Şi eu mă rotesc în patinaj, prinzându-mă cu-o mână de tulpină, în jurul unui măr scorţos. Amândoi ne-am îmbătat de lumină!

   Păpădii bogate

© yves hoza

» anotimpurile nordului       » splendori miniaturale       © yves & attila