Mâine ca o dorinţă cu multe dorinţi...

        Mâine, o să ies la soare ca o pasăre cântătoare, tristă şî călătoare, să stau pe-un butuc de nuc, să văd cum toate, câte, toate câte vin, se opresc o clipă, se duc, să îndăpărteză, devin un punct, se vaporizează ...să zăresc cum foşnesc ierburi prin anotimpuri, licurici cum clipesc din aripi sub lună de vară, zburătoare cum cântă/descântă prin primăveri şi toamne, cum trec oameni prin bucurii şi chinuri, off, doamne, mai lasă-mă să vieţuiesc într-un verde vertij de flori şi fluturi, să mă aleangăn pe foi moi de brusturi, să mă alint pe-o răcoroasă dunguliţă de vânt, să mă rog ca Ylie-n sfânt, dintr-un genunchi ruginit pe straturi de busuioc cu rouă d-argint!

        DORINŢĂ, dorinţe, s. f. 1. Stare sufletească a celui care tinde, râvneşte, aspiră la ceva; năzuinţă, dor, aspiraţie. Ceea ce constituie năzuinţa, aspiraţia cuiva. 2. Poftă, gust (de a mânca, de a bea ceva etc.); voie. 3. Atracţie erotică. (Pl. şi: dorinţi] - Dori + suf. -inţă.


   Chrysomela saliceti

© yves hoza 12 Iunie 2018