Lupta bătrânului Samurai

        Cu toiegel de-alun la drum! Pe firişor de apă fierăstruită la maluri de joagăre cu colţi de-argint! Meduze, măşti de sticlă rece şî subţire, perle şî bile de toate mărimile, coliere, şiraguri de mărgele pentru toate iubitele mele. Apoi am ieşit la coastă printre hermeline, iepuri, aripi, pene, muşuroaie proaspete făcute de cârtiţe care n-au somnul de lene. Printre crengi, printre mere bocnite şi stafidite de ger, câte-o guşă de cocoşar, printre nuiele pişigoi cu frac galben şi crăvăţele galbine, pe buturugi de nuc, cucoane cu găitane albăstrui dungate cu negru, pe cer aripi negre şî cozi cuneiforme de corbi. La streaşina colibei atârnă cuţite, junghere, vârfuri de lance şî alte arme albe! Garduri, pârleazuri şî zaplazuri s-au pudrat cu omăt, scăiuţii s-au căciulat cu peruci albe, puful de curpen s-a poleit cu nea scânteietoare, globuri pentru o sărbătoare numită Duminica strălucitoare a Samuraiului ...războinic ieşit din mine care-a-nceput să se lupte cu umbrele, urmele, crengile căzute, proptelele rezemate pe răchiţile putrede. Cârja de alunel a devenit o sabie katana gata de împuns toate clăile din Poderei, de tăiat în alergare nebună coada unui şoldan cafeniu, de scuturat ramurile pudrate cu omăt tos ale păduceilor din ogaş! Crezi că bătrânul zamurai a ostenit? Aş! Am mai făcut o rostogolire prin puf, cinci mătănii ca să simt catifeaua şî mirosul făinii proaspete, tot atâtea îmbrăţişări cu tulpina netedă a nucului, trei chiote pentru curăţarea trombonului, apoi mi-am scuturat un frison ca un sloi alunecat pe după ceafă pe şira spinării ş-am întinerit! Pe locul rugăciunii a rămas o grămăjoară din praf de cretă de culoarea cernelii-n albastru pălit. Plecasem de dimineaţă singur, obosit, cătrănit de viaţă, m-am întors vesel şî voinic, cu Samuraiul din mine odihnit, împăcat cu sine!


   Bastonul Samuraiului

© yves hoza 24 Ianuarie 2016