Lavandă & cerneală

        Daruri duminicale pascale, prunii îmbrăcaţi în albă floare, merii în ţinută de gală cu toţi bumbii rozalii încheiaţi până la gât, câmpul gătit cu ţinte d-aur pe pieptar, cu bănuţei în buzunare şi macriş în gură, răchiţile cu fustiţe verdiuci cam scurte, doar nucii mai înţelepţi îşi vor pune veşminte verzi cu ciucuri, iar nucăriţele se gândesc la viitoare modele de cercei ecologici. Venerabilului Pirus, care are cred vreo 200 de ani şi pe care-l credeam chel şî ştirb, au început să-i mijească tuleie pe sub nas şi să-i crească dinţi de muguri noi. Pe câte-un bănuţ zimţat de păpădie, Triponote păroase la dezmăţ de polen se-mbie, pe alţi galbeni din tezaur, albine melifere adună "colb de aur". Pe peretele de bârne vechi al căsuţei Armanului, cea din câmp, două albine dulgher, înveşmântate-n violet irizat şi albastru metalizat se pipăie cu antenele, apoi bâznâie scurt şi se înalţă-ntr-un tirbuşon aerian, sus, sus în zborul de împerechere. Jos, sub acoperiş, într-o poştă lustruită de ploaie şi soare, meşterii tâmplari au forat o galerie în care încape degetul meu mic. În care, odraslele vor sta fiecare-n cămăruţa care-o are, separaţi de paravane construite de părinţi din rumeguş mestecat cu salivă de iubire. Fără despărţire! Fluturi îmi stau în cărările bătute cu rotunjoare, vineţele şi alte cele: Lămâiţă, Albiliţa rapiţei, Albăstrelul comun, Ochi de păun de zi, Fluturele cu litera C, Căposul negru. Nu vă mai obosesc cu numele lor latine că nici io nu le mai ţin minte bine. Printre albe jerbe de flori, la cântare sau păpare, naţii de zburători: codroşii munteni şi cei pădureni, pitulici mici, cinteze, fiţigoi mari şi din cei albăstrui, (o paranteză despre ei, dacă-mi permiteţi; aceştia s-au despărţit de familia Parus, fără acordul M.O. aşa că acum îi cheamă "Cyanistes caeruleus"!). Unde-am rămas, aha, tot la cadouri cu pene: mai erau printre nuiele-sorcovele grauri fluierători, fâse, codobaturi, Guşă-roşie-Robin Hood, mierle, cocoşari, gaiţe şi coţoflene, sticleţi şi cânepari, un ţiclean cu aparatul morse-n ...gât, ti-ti-ti, ti-ti-tiu, tiuit-tiuit!!! Concert fain ca la ţară! Ciocănitoarea pestriţă bate toaca, (citeşte darabana!). Am obosit, părul mi-a albit, gleznele mi-au slăbit şi mă aşez sub umbra crengilor de nuc, cu spatele costeliv rezemat în speteaza de coajă, lemn şi sevă, dau capul pe spate să scap de ţepii ariciului din ceafă şi, din întâmplare ating cu urechea scoarţa giganticului tron, de s-aude, s-aude ceva, ce s-aude? Ceva greu de spus în cuvinte, o melodie ca-ntr-o cochilie de la malul mării, un foşnet grav, îndepărtat, uşor tulburat ca acela când s-aude viscolul dincolo de munte, un cântec de val care suspină într-o fântână, un vuiet de arteziană cu seve care urcă din scară-n scară, o respiraţie de pompă submersibilă care umflă fiecare inel! Ori, poate era doar baterea vântului printre fractalii ramurilor de toate vârstele, ori suflul tot mai greu şi mai dezrădăcinat al trupului meu! În vale, în sat e linişte, încremenire şi pace, motoarele care mişcă lumea s-au oprit, câinii au adormit. Din Bisericuţa de lemn s-aude în tot satul (microfon şi boxe!) glasul părintelui Lăpuşte şi îngânarea diecilor. Slujba din prima zi de Paşte - Învierea Mică. Asta-mi aduce aminte de vocea lăuntrică a poftelor, care, mie mi-au devenit tot mai firave: un ou moale, o felie de pască cât o palmă de prunc, un pahar de vin alb, trei linguri de sos dulce din mâncarea de ied îmi sunt prea-de-ajuns! Domol la vale pe altă cărare, târâş-grăpiş fiecare spre casa cui îl are, spus-a popa Creangă. Cam mult în viaţă umblat-am creanga!? Împing portiţa c-un toiegel noduros de fag găsit pe Calea Muncelului, pipăi treptele scăldate în lumină, deschid uşa cămăruţei. În odăiţă miroase a lavandă şi încă a ceva, ce? Pe măsuţa curată un pachet într-un plic mare de culoarea cafelei cu lapte aşteaptă cu răbdătoarea mea nerăbdare să fie deschis: Creionul de tâmplărie, (M. Cărtărescu), Secrete - o agendă 2020, (P. Coelho), Omul care mută norii, (R. Paraschivescu), România - O iubire din care se poate muri, (G. Liiceanu), O dimineaţă de iubire pură, (Y. Mishima). Exalt, ce bine, tocmai terminasem Dialoguri(le) secrete cu Ioana. Pârvulescu! Aha, a cerneală proaspătă mirosea!? Lavandă şi cerneală!

        Câteva lămuriri în-spre o mai bună înţelegerea textului!

1. Pirus! Pirus a fost un rege al moloşilor (o populaţie tracică din regiunea Epirului) şi al Macedoniei, reputat pentru faptele de arme şi pentru vitejie. însă preţul victoriei este imens. Dar şi Pyrus sativa, PĂR, pom fructifer din familia Rosaceae!

2. Xylocopa violacea - Abeille charpentiere (fr.) - Albina dulgher, Numele ştiinţific al genului vine din greaca veche, (xylokopos "tăietor de lemne") şi face aluzie la obiceiul femelei majorităţii speciilor de a construi un cuib pentru urmaşi sub forma unei galerii săpate în lemn;

3. M.O. = Monitorul Oficial!

4.Tărâş-grăpiş provine din tîrăsc şi grapă şi înseamnă tărîndu-se şi agăţându-se ca o grapă.

5. Darabană - obicei de primaveră la ciocănitori, bătutul în lemn, nu, doamne fereşte, ci, doamne dă! Cineva să mă audăăă!

6. Textul s-a numit iniţial Daruri Pascale pentru Inima Dumitale


   Vrăjitorul din h(OZ)a

© yves hoza 19-20 Aprilie 2020