Lăstunii viselor de vară

         Sărbătoare la vecinii mei de peste drum, de subt streaşina ţaţei Lenuţa; practic, la ei este sărbătoare tot timpul! Se aniversează plecarea celor deja emancipaţi, se duminiceşte sosirea pe lume, a nou-eclozaţilor, se ospăţeşte şi se dansează sub cerul curbat de arşiţă, în roiuri mici, în turbioane, cu ciriituri de veselie. Îi vezi tăind scurt cornişele, retezând fulgerător hornurile joase, valsând elegant la mare înălţime, ca nişte avioane minuscule (în spaniolă, Avion comun), sau zvâcnind rok printre nucii, salcâmii, merii văratici de pe dealul Boboşa, de la şase dimineaţa, până spre orele înserării, doar atât cât să simtă fuioarele de parfum ce aburesc deasupra grădinii, din florile de regina nopţii pe care nu le poţi atinge cu lumina; orarul floral e diferit, prinţesele nocturne se deschid după apusul briliantului astru, până pe la fusul zece al zilei, doar atât cât să vadă hora lăstunilor şi să le audă vocalizele în liniştitul cer de vară: pri, prii, pri-pri, prii! La ţară, de Sfântul Pantelimon, cad petale de muşcate din oalele de lut rânduite pe cerdacul lustruit de ploi, prin muşeţelul - potecă moale, ce duce de la portiţă la cămăruţă; pe aceeaşi terasă de lemn în ulcele ciobite, cu smalţul descojit, sub care se ghicesc umbre albastre-n petale de cicoare, se alină, gâdilate de-o pană de boare, câteva fire sfioase de măghiran...

   Geranium pratense după ploaie

© yves hoza

» anotimpurile nordului       » splendori miniaturale       © yves & attila