La Tinovul Stampei

         Tinovul arată bine... am stat doar câteva ore; podeţul este puţin obosit, dar poate asta taie pofta unor biciclişti sau motorişti nebuni să circule pe acolo! Pădurea este straniu de frumoasă când n-o atinge toporul ori drujba. Era linişte, doar caţiva trecători rătăciţi, speriaţi de siluetele fantomatice ale coniferelor îmbrăcate în veşminte zdenţuite de muşchi, licheni de mătreaţă. Păsăret mărunt, (piţigoi, ţicleni agitaţi la telegraf, forfecuţe în trupe mici, uşor de recunoscut după kuiip, kiip, guipp-ul sonor şi metalic), şopârle de munte, ce se ascund în sperieţi, la primele trepidaţii ale paşilor noştri, sub brâul putrezit pe alocuri al lungii punţi de lemn, ciuperci de otrăvit turiştii necuminţi, câţiva fluturi minusculi; la capătul drumului de lemn, câţiva pini de cuprins cu patru braţe, o masă ş-o laviţă ce abia se mai ţin în picioare, doborâte nu atât de beţia putregaiului ş-a cariului, cât de neglijenţa şi furia unor trecători!?
         Ne întoarcem în tăcere, în ritmul liniştei paşilor şi aburii unei înserări izvorâte sub şi dimprejurul unei scări de lemn, ce-ar putea duce la lună şi ceri!


   Cosăşel verde e el

© yves hoza

» anotimpurile nordului       » splendori miniaturale       © yves & attila