Inima dintre ierburi

        Răcoros ...curat, limpede şi luminos! Pe-un mal râpos frunze de tămâioară curg într-un voal verde-lucios. Frunze mititele de carpen şî umbrele de păpădii străcoară raze din verzi-galbene lanterne vegetale! Mai la vale pe-o lunecoasă cale-cărare, se-ntind sfios sînzîiene subţiratice, un gândăcel roşu de plop a aterizat pe mână, în timp ce un cărăbuş furios mi-a izbit capul somnoros! Fluturi cu ochi şi coadă-n peniţă s-agită, caută sarea din mijlocului drumului pietros, furnicile din muşuroi se pregătesc de roi, doi ţânţăroi stau coadă-n coadă, frumos?! le stă?!, chiar aşa-n văzu' marii adunări a poporului dintre ierburi şî flori?! Petale de vişin şi cireş se scutură pe jos, rămâne doar butonaşul verde care se va înfla într-un fruct roşu gustos. Mă-nchin cu chin printre urzici albe să văd de-aproape bondarii vărgaţi care vin să lingă polen d-aur fin ori cu rouv să s-adape! Adun după buna şi plăcuta lor pildă în găletuţe, frunze de salvie, buchetuţe de traista-ciobanului să fie de leac până la sfârşitul anului. Stau pe-un butuc putregăios c-un fir de trei parale lipit pe buza drâmboi şi te văd cu ochii întredeschişi, măi fătucă, hăi, cu pantaloni rupţi în genunchi şî la coapsă un pic, cum alergai TU, desculţă prin iarbă de-mi faci şî acum inima-mi să-mi fiarbă! M-oi vindeca oare de-oi arunca-n ceai o floare de nalbă?!


   Petale

© yves hoza 24 Aprilie 2016