Ineu în octombrie

         Sâmbătă, octombrie, unşpe, prin transparenţe şi culori autumnale am ieşit din lume la munte: Ineu, Lala. Linişte pe munte, pace în suflete, ceţuri matinale împletite cu raze în perdele diafane. Urcăm poteca printre molizi zgârciţi la cetini şi scortoşi, prin care suspină fin piţigoi ater, auşei, o cojoaică dansatoare pe coajă, apoi printre pajişti ofilite-n catifea cafenie de Festuca şi Poa. Pe-un trunchi de conifer contorsionat ţopăie şi cheamă o ciocănitoare cu spate alb, iar pe liziera Prelucilor se văd, se aud forfecuţe. şi-o negroaică îşi face auzit semnalul pe deasupra molidişurilor; krruk-krruk, krruk-krruik! Câte-o floare de picioru broaştei (Caltha p.) rătăcită pe lângă jgheaburile în care se adăpau ovinele, cosaşi rozalii (Chrysochraon dispar) ne arată drumul, şi apoi chiar... dispar, pe-un fir pustiu de graminee, o omidă(?) face răsuciri caraghioase încercând să găsească un capăt prin aer. Eu mai ridic ochii din pământ cât să mai văd un grup sârâitor de sturzi de vâsc. Câte-un fuior de vânt ne dă fiori şi ne obligă să ne aruncăm vestele pe umăr. Pe crengi joase de jnepi, la câţiva metri de nasu nostru se leagănă şi ciugulesc şase, şapte forfecuţe îmbrăcate în toate straiele colecţiei de toamnă: gălbiu, verziu, cărămiziu, purpuriu. Popas, o muşcătură de biscuit, o gură de apă, câteva poze, ş-apoi coborâm cărarea povârnită, după aceea bolovănită, prin jnepeniş până la ochiul de apă. O mierlă "scufundătoare" zburătăceşte pe malul dinspre grohotişurile pe care se caţără codroşii de munte. Pe lângă ei, dar şi pe deasupra fâse de munte în cete mici şi gălăgioase. Picnic... consistent! Facem un ocol de mal şi urcăm pe lângă firul de apă ce coboară în cascada dinspre Lala Mică. La urcuş găsesc şi fotografiez doi silfi tânjind pe o galbenă de vulturică, iar Daniel o broscuţă (un bebeluş de Rana temporaria). Ocolesc balta, unde zăresc pe bolovanul din mijlocul luciului limpid încă un "Cinclus" şi coborâm în &3351;ir de trei, tăcuţi... Versanţii par uriaşe hărţi Google pe care se văd ţări verzi de jepi şi molid, insule de zâmbru, continente galbene de ierburi, patrii înroşite de afin şi rhododrendon traversate în zbor de cozi dungate-n alb de alunari şi piepturi roşii de mugurari. Ne întoarcem paşii ceva mai obosiţi pe acelaşi drum de căruţă. Îngenunchem când şi când pe marginea taluzului ca să ne dedăm la placeri gustative simple cu câte-un pumn de mărgele roşii de uva-ursi. Pentru câteva clipe zgârâie fila albă a unui nor o săgeată de Peregrinus, prin ierburi aterizează ori decolează fâsele spinoletta şi sturzii viscivorus, altă chemare de vrăjitoare neagră răsună dinspre Rotunda, un fluierat gros şi grav; Kuuu! Kouuuu! Kuiiii!Kuuuiii! Din trena unui nor se smulge o forma fantastică ce se desenează În lebădă. Sau e doar imaginaţia mea, care transformă orice în pasăre?! Cortină de înserare, linişte în suflete, pace pe munte...

   Harbujii din Poderei

© yves hoza

» anotimpurile nordului       » splendori miniaturale       © yves & attila