Ianuarie prin ger

         Duminică dimineaţă geroasă; poţi tăia aerul în cuburi, să-l transformi în cărămizi pentru igloo-ul personal! În schimb e lumină!
         Ieşire la preumblare, cu picioarele la spinare spre măgura mare, în ideea "ce poate amorţi, poate şi dezmorţi"! Preventiv, ciorapi groşi, "jambiere" din două mâneci tăiate dintr-o haină veche şi două rânduri de izmene (scuze puritanilor!), două mere, o sticluţă de ceai negru şi călduţ de "Agrimonia" îndulcit cu miere şi lămâie. După vreo două sute de metri, prima constatare; "Cel mai bun cojoc este puţină mişcare"! Câteva alaiuri de piţiguşi codaţi sunt, se pare, de acord cu mine, de vreme ce se mişcă asemenea picăturilor de argint viu. La podeţ mă opresc să-mi dau jos jerseul gros, să mi-l îndes în rucsac şi să-mi ridic genunchierele până la... genunchi; pe sub balustrada de lemn văd, ghici, ghicitoarea mea, un punct alb pe-un punct negru desenat pe-o placă de gheaţă!? Apa Someşului o borşât construind praguri şi zăpoare, poduri fără lemn şi fără cuie. Printre ramuri de răchiţi îngheţate, cete agitate de piţigoi mari, albaştri, suri! Pe malurile "betonate" de gheţuri se mai văd doua mierle de apă; iar după ce trec de puntea lui "tuluoaie" (un podeţ pe cabluri peste care nu se mai poate trece deoarece mai are doar câteva scândurele), dintr-o meandră se ridică fâlfâitoare patru raţe mari conduse de un bărbătus gât-verde! Urmez cursul apei, în sus spre şesul Rodnei, atent şi la cântecele venite dintre rămurele. Un verdeţ "chloris" melodiază într-un vârf de arin "glutinosa". Pe crengi glazurate de chiciură alţi piţigoi şi doar pentru câteva clipite două aripi ascuţite de Falco iernatic! Doi paşi mai încolo pe-un muşuroi învelit în omăt, ca un bol vârfuit cu ...frişcă, cade o pană de şorecar! Urc greu, la deal cu boii slabi, amăgit de chemările şi aripile din cetinioara molizilor îmbătrâniţi de zăpadă; mugurari, botgroşi şi forfecuţe!
Am îmbătrânit ori suflul (sufletul) meu a obosit... dar la vale cobor pe tălpi ca pe schiuri folosind drept sprijoană un toiegel de mesteacăn, cu ochii înlăcrimaţi de frig şi vânt, cu păhărelul şi cărămida calde în gând!!!

   Inima de vazduh

© yves hoza