Hei! Hei pe tri văi

        Hei, hai, hăi printre munţi şi pe văi la Strâmba, (Mănăstirea Sfântul Ierarh Spiridon), pe Cormaia la cascade, pe Mării (Valea Mare) la Roua Muntelui! Jerbe de lumină prin apele verzi, fuioare de nori prin apele albastre de deasupra bolţii, flori de soare cu fluturi pictaţi pe aripe plutitoare ca şi pe Icoane, un gigantic bolovan meteoric (asemeni trecerii noastre prin lume) aterizat în albia pârâului, muşcate pe dunga târnaţului la mănăstire, prin mocirle, alte flori fără nume, lumeee, lumee, nimic nu mai ţin minte, biata mea memorie e într-un dinte, noroc cu cărţile sfinte zidite-n pereţi mănăstireşti, Ylie unde te afli? Unde ești! "Doamne, Doamne, mult zic Doamne, Dumnezeu pare că doarme, Cu capul pe-o mănăstire, Şi de nimeni n-are ştire." Bujală africană! Pe dealul cosaşilor, cu mirosne de fân abia cosit, şcolerii se dau de-a turdulucu, iar bătrânul şi încovoiatul meu trunchi de arin simte o boare diafană. Ş-atunci trec de la filosofie la copilărie şi cânt: Printre munţi şi printre văi / Trece o căruţă / Şi din toate fetele / Tu eşti mai drăguţă.


   Cormaia - aqua verde

© yves hoza 29.07.2021