Hara hachi bu!!!*

         Sătul de atâtea blide fără saţ de la ristorantele barosanilor şi donpepilor, cu platouri impersonale şi seci de mâncare pusă cu lopata, am hotărât să înfulec ceva clasic şi consistent de la bufetul meu, "tri butuci": pită, brânză, slană, pateu de porc adevărat, ceapă, părădaisă, ardei iute cu "la fourchette de pere Adam", (furculiţa lui tata Adam), adică mâna şl-un cuţât, apoi am halit cu nesaţ. Mâncarea bună se găteşte la cazan, dar se gustă cu linguriţa. Păpica se pregăteşte cu inima, se gustă cu trompa întâi, se bucură ochii, participă şi urechile cu linişte ori armonie, abia apoi ajunge pe limbă şi poposeşte-n burdihan! Mi-am oferit şi două păhărele din vin de maian, apoi am stat la sfat ş-am filosofat cu Dionisos despre stele şi podgorii. Bine să te ţii!

         *În Insula Okinawa din Japonia există cel mai mare număr de centenari din lume, iar nutriţioniştii consideră că acest lucru se datorează regulii "hara hachi bu" mânci până simţi că te-ai umplut în proporţie de 80%, mai pe româneşte, nu înfuleci ca porcu, până cazi lat!


   Blidu cu pită

© yves hoza 22 Iulie 2014