Gramatica guriţei!
Ferestre de soare, obloane de câlţi ploioşi. În merii din ocolaş şi pe coperiş se derulează scene cu păpică la piţigoi şi codobaturi. Un tătic major, expert la vânătoare de insecte, inspectează toate scândurele de sub streaşină, toate micro-spaţiile de sub draniţe, ferestrele pitice, chioare, pline de praf şi păianjeni ale grajdului, în care nu mai sunt mărhăi şi oi, singurele galiţe fiind găinile, interstiţiile de sub planşeul şurii, fisurile lunguieţe din bârnele bătrâne ale şoprului, apoi vine cu ghemuleţe de papară-n colţu' gurii, ori face aterizari scurte în ierburile din grădină, unde mai găseşte câte-o trufanda! Odraslele aşteaptă în frunziş, feriţi de umbra năprasnică a uliului, care a capturat vreo doi pui de la Vârvara, piruie stins, dar îndată ce tati vine cu papi, fac o hărmălaie de nedescris, cerşind în genunchi, tremurând din aripi şi codiţă, cerşind din guriţă, trei pe-un ciot, frate înghesuit lângă frate. Văd cu ajutorul întăritorului de vedere (citeşte binoclu'!), puii bosumflaţi de graşi, cum înghit păianjeni groşi, dintr-o înghiţitură, cu ochii scoşi de sforţare, cum aş înghiţi eu, gogoşi! Hop! Ş-un piţigoi albastru, cu moţul zburlit, perlat de ploaie cutruluieşte de păduchi, furnici, omizi, fiecare filă verde, frunzăreşte de sus în jos şi de la stânga la dreapta, de parcă ar citi sau scrie? Cine mai ştie?! Mori de fomică, dacă nu ştii un pic de grămătică! Criiii, criid, creed, greiereşte un pui de cinteză în veşmânt mai ponosit, poposit pe-o nuieluşă lăcuită de vişin, gătită de gală cu două perechi de cercei rubinii. Lăstunii au aceleaşi griji de hrană, ceva mai sus printre nori, sub aripa îngerilor. Deci, n-o mai lungim inutil, e clară povaţă? Omul, în viaţă, cât trăieşte, învaţă!
Dex:
mărhăi = vite mari;
galiţe = animale domestice;
Vârvara = vecină cu gură mare;
a cutrului = a căuta, a scotoci;
|
