Grădina fierbinte

         Stau în sapă, la căpăluit, printre tufele de patată, aracii de fasole îmi păzesc spatele, ca o armată, o falangă vegetală, mă mângâie pe spinare, gâze? mă pipăie pe frunte, printre sprâncene, mă gâdilă pe după urechi, nu! sunt lacrimi de sudoare, care picură-n ţărână, ş-odată am tăiat cu securea sapei: holbura, loboda, spinul carlinul, pirul, urzica, ştevia, pelinişa, rocoina, câte-un trujan de mălai rătăcit între ţâţele verzei, dar am lăsat cărări înierbate cu pătlangină, păpădie, picioru-cocoşului şi trifoi, potecuţe străjuite de maci şi graminee înspicate cu nume ciudate: festuca, poa, puccinellia, dactylis, agrotis, setaria, ca să pot umbla cu şlapii de iarbă, prin câmpul de nalbă! Pe lângă gardul tricotat în sfori şi cârcei verzi, cu adăugate păhărele albe-zurlii de volbură şi, alintat jos, la pământ cu mărginuţă galbenă din floare de coada-racului, fac ocol, urzicile usturătoare, rugii ţepoşi de mur şi zmeur, inimica rugoasă; d-ici nimeni nu mai evadează. Sticleţii participă, fără să facă nimică, ciugulesc puf de barba-caprei, codobaturile îşi balansează cozile, se echilibrează, asemenea mergătorilor pe sârmă, muscarii suri se soresc pe crucea acoperişului, un pui de codroş, cu caş la gură, căzut dintr-un cuib nevăzut, ţârâie, ţânţâie după mamă! Mai sus, un norişor de lăstuni, valsează, de la răsărit la apus. Inima mea răcită şi rătăcită se înfierbântă nespus!

         Am ieşit de la duşul capului din covată, mi-am zbârlit părul, în răspăr cu piaptănul degetelor îndoite de reumă, ş-aşa în lumina soarelui din apuseni, din pulverizarea picăturilor ţâşnite deasupra frunţii mult încruntate, a apărut un minuscul curcubeu...

         O domnucă ieşită în uliţă desenează din vorbe, în aerul încins un gând greu de dragoste, durează, până soseşte la mine, îi văd doar capătul ca un bici de neon, dar dorinţa-i curată, a văzut picăturile de apă ce-mi ling umărul ca pe-o salată! Îmi stă gândul şi mie la rochiţa-rândunicii, trandafirie! A-ţi sta gândul înseamnă să pofteşti aşa de mult, încât poţi să te îmbolnăveşti. Sau, Doamne fereşte, chiar mai rău!

- Vai domnu', ce fain sunteţi!?
O replică electrică!
- Nu-s fain, da-s curat!

         Dex:

a căpălui = a prăşi, a lucra la sapă; a căpălui pe cineva = a lovi, a bate, a pedepsi;
rocoină = plantă din flora spontană, familia Caryophyllacee, Stellaria media;
trujan = tulpină de porumb;
ţânţâie = sughiţă;
piaptăn = pieptene;


   Bebe codroş


   Caş la cioc

© yves hoza 21 Iunie 2011