Fluturii căpoşi

      Familia Hesperiidae

      Cuprinde circa 4 000 de specii răspândite pe tot globul, cu precădere în zonele tropicale. În Europa există în jur de 45 de specii, în România 23, iar din Munţii Rodnei au foat semnalate 11 specii.

      Sunt fluturi de talie mică, cu anvergura aripilor sub 40 mm. Această caracteristică este proprie numai speciilor europene, în alte regiuni ale lumii există şi specii mai mari, care pot ajunge chiar până la 80 mm. Speciile din Munţii Rodnei au anvergura aripilor sub 35 mm. Se aşează pe diferite plante sau chiar pe sol, iar atunci când sunt deranjaţi zboară foarte rapid şi sunt greu de urmărit. Se deosebesc de fluturii diurni din celelalte familii, prin antenele lor curbate la vârf, în formă de crosă şi prin corpul robust, având torace şi cap masiv, (de unde şi numele lor). Fluturii diurni din alte familii au antenele cu capătul în formă de măciucă, iar lăţimea capului este evident mai mică decâr cea a toracelui. Masculii de Hesperiidae sunt specii teritoriale, deseori agresive cu intruşii, chiar dacă aceştia sunt de talie mult mai mare (ex. Specii de Nymphalidae sau Papilionidae). Corpul robust şi aripile scurte îă fac excelenţi zburători pe distanţe scurte, însă nu le facilitează zborul îndelungat, motiv pentru care foarte puţine specii realizează migraţii.

      Larvele a numeroase specii de Hesperiidae îşi construiesc adăposturi din frunzele plantei gazdă, unde se refugiază în timpul zilei şi se hrănesc noaptea. Iată, deci asocieri şi cu lumea vegetală nu numai pentru hrană şi şi pentru refugiu şi locuinţă. Masculii unora dntre specii pot fi ocazional întâlniţi în număr mare pe solul umed, de unde extrag diverse substanţe care se pare că le îmbunătăţesc succesul reproductiv. Fenomenul se numeşte "mud-puddling".

      Majoritatea speciilor europene au colorit modest, partea dorsală a aripilor fiind de regulă roşcată sau gri cu pete albicioase. Numeroase specii se aseamănă foarte mult între ele, identificarea lor pe baza morfologiei externe fiind o problemă chiar şi pentru specialişti. Aspectul modest, precum şi dificultăţile legate de identificarea unor specii, a făcut ca această familie de fluturi de zi să fie cel mai puţin studiată.

      Specii de fluturii căpoşi

Familia Hesperiidae
Carcharodus alceae - Căposul malvei
Carterocephalus palaemon - Căposul cu pete galbene
Erynnis tages - Căposul negru
Hesperia comma - Căposul argintiu
Ochlodes sylvanus - Căposul silvan
Pyrgus armoricanus - Căposul pătat mic
Pyrgus carthami - Căposul mare
Pyrgus malvae - Căposul comun
Pyrgus serratulae - Căposul măsliniu
Thymelicus lineola - Căposul brun cu măciulie neagră
Thymelicus sylvestris - Căposul brun cu măciulie brună

      Sunt tentat să risc o apropiere între fluturii Hesperiidae şi nimfele din Grecia antică. Se spune că Hesperidele sunt nimfe care locuiesc într-o grădină frumoasă, situată în Munţii Arcadiei (Grecia) sau, în alte legende, la extrema vestică a Mării Mediteraneene, lângă Mt. Atlas (de aceea sunt considerate uneori ca fiind fiicele lui Atlas). în această grădină creşte pomul care face mere de aur, pom dăruit de Gaia, Herei, la nunta sa cu Zeus. Această grădină este păzită de Ladon, un dragon cu o sută de capete. Singurul care a reuşit să obţină câteva mere a fost Heracles, care l-a păcălit pe Atlas să le ia pentru el. în acest fel Heracles a îndeplinit cea de a unsprezecea Muncă dintre cele douăsprezece.

      Uite cum am lipit aici ca într-un colaj cu aripi de fluturi, ştiinţă, literatură, dragoste şi umilinţă. Am împletit vegetalul cu carnalul, măreţul şi eternul Cosmos cu fragilul şi efemerul fluture. Am adunat aici o constelaţia cu acest nume, insulele Hesperide, Hesperidele lui Mendelssohn Bartholdy. Rădăcinile sunt tot poveştile bătrâne, Hesperidele din mitologia greacă, cele trei frumoase nimfe surori africane care stăpâneau o grădină cu mere de aur, păzită de dragonul cu o sută de capete. Cu merele fermecate şi fetele fermecătoare, grădina Hesperidelor a ajuns să ispitească foarte des pe scriitori, poeţi, pictori, muzicieni. Shakespeare în Loves Labour's lost (Chinurile zadarnice ale dragostei, act. IV, scena 3), vorbind de farmecele dragostei, invocă merele hesperidelor. Mai frecvent însă se face aluzie în literatură la "grădina Hesperidelor" cu referire la o pază severă, la o supraveghere puternică instituită în jurul unei comori, a unor opere de artă preţioase etc. Henri Murger, autorul romanului Scene din viaţa de boem, care a inspirat opera Boema, scrie: "Am căutat mult timp mijlocul prin care am putea pătrunde în casă: dar intrarea în grădina Hesperidelor era mai puţin păzită decât aceea a misterioasei vile..."

      Şi, ca să rămân pe tărâmul basmelor româneşti sunt încredinţat că primăvara printre crengi înflorite de meri din grădina lui Prâslea cel Voinic zburau fluturi-hesperide, iar prin ierburi şi pe după trunchiuri verzi din această livadă cuprinsă de vrajă se ascundeau Zâne-Sânzâiene cu ii de borangic cusute din mătasea fluturilor magici! Ce ziceţi?!?

      Surse bibliografice:

Ghidul fluturilor comuni din Parcul Naţional Munţii Rodnei - colectiv
Fluturii diurni din România - Laszlo Rakosy

© yves hoza