Fluturi albi, aripioare de zăpadă...

      Familia Pieridae

      Familie de fluturi de talie mijlocie sau mare, în general cu fondul aripilor de culoare albă, galbenă sau portocalie. Culoarea aripilor este conferită de pteride, care sunt pigmenţi prezenţi la nivelul solzilor de pe aripi. De-aici şi numele lor românesc: Albiliţă, Gălbior, Lămâiţă, Nălbar. La numeroase specii din această familie, aripile reflectă lumina ultravioletă, fenomen aparent important în comportamentul de curtare şi împerechere, însă invizibil pentru ochiul uman.

      Aripi, aripi! "Aripile sunt organele care au fascinate întodeauna omul. Fascinaţia nu constă numai în colorit şi desen, ci mai ales în capacitatea de zbor (...). Desenele şi culorile aripilor sunt imprimate de elemente structural minuscule, numite solzi, de unde derivă şi denumirea ştiinţifică a grupului - Lepidoptera (lepidos = solz). Aşezarea şi culoarea solzilor conferă fluturilor culorile şi desenele caracteristice fiecărei specii. (...) Culorile fluturilor se datorează pigmenţilor care se acumulează în timpul metamorfozei în solzi, sau, în cazul celor cu irizaţii metalice, unor structuri ale solzilor, care determină difracţia luminii. Aripile sunt formate din două membrane chitinoase, suprapuse, străbătute de nervuri. Ele sunt puse în mişcare de muşchi puternici, care permit 9-10 bătăi/secundă la fluturii diurni şi până la 70/secundă la cei nocturne, foarte buni zburători." (Din cartea "Fluturii diurni din România" - Laszlo Rakosy).

      Cât de ingenioasă este Natura! Cum prinde Viaţa-n mreaja ei magică lucruri, fenomene, manifestări invizibile ochiului omenesc şi de nepătruns minţii noastre. De-aici pornesc, poate, marile mistere. Dacă ne vom deschide îndeajuns de mult şi de bine ochiul mental ca să vedem strălucirea unei aripioare, vom pricepe mai înţelept şi ce se întâmplă printre stele. Fiinţele aripate ori ba, dintre ierburi pot desluşi, iată, mistere astronomice. Cosmosul şi Micro-cosmosul sunt incredibil de asemănătoare!

      Speciile din această familie sunt prezente pe tot globul, însă marea majoritate populează zonele tropicale. Se cunosc în jur de 1100 de specii, dintre care vreo 52 apar în Europa, 20 în România, iar 14 au fost semnalate până în prezent în Munţii Rodnei.

      Unele specii din această familie sunt migratori bine cunoscuţi, efectuând deplasări periodice pe distanţe mari (specii din genul Colias - fluturii Gălbiori).

      Iată, speciile din Munţii Rodnei:

Anthocaris cardamines - Aurora de primăvară
Aporia crataegi - Nălbar
Colias alfacariensis - Gălbiorul frate
Colias croceus - Gălbiorul migratory
Colias hyale - Gălbiorul comun
Ganopteryx rhamni - Lămâiţa
Leptidea juvernica - Albiliţa mică
Leptidea morsei - Albiliţa de pădure
Leptidea sinapis - Albiliţa fragilă
Pieris brassicae - Albiliţa verzei
Pieris bryoniae - Albiliţa din Carpaţi
Pieris napi - Albiliţa napului
Pieris rapae - Albiliţa rapiţei
Pontia edusa - Marmoratul verde

      Nb. Alţi fluturi albi...?!? Hai să fiu cinstit şi să recunosc că există în Munţii Rodnei şi alţi fluturi zebraţi, pătaţi, picuraţi cu alb, despre care vom povesti într-o altă pagină. Printre aceştia se numără şi Apollo negru, (Parnassius mnemosyne) frate bun cu Apollo roşu, (Parnassius Apollo), un superb fluture european, care, din păcate n-a mai fost observat în România după 1990, iar semnalările din Parcul Naţional datează de vreo sută de ani! Din aceeaşi familie se mai poate întâlni un fluture (relativ) comun, Fluturele sabie (I. podalirius). şi familia Nymphalidae are zburători tărcaţi. Doar un exemplu: Fluturele tablă de şah - M. galathea.

      Surse bibliografice:

Ghidul fluturilor comuni din Parcul Naţional Munţii Rodnei - colectiv
Fluturii diurni din România - Laszlo Rakosy
Insectes de France et d'Europe - Michael Chinery
Guide des papillons d'Europe et d'Afrique - Tom Tolman & R. Lewington
COLLINS - Butterfly guide - Tom Tolman & R. Lewington


© yves hoza