Filă de Gerar cu gerunzii...

        Foi, file, pagini asemene, ba de cruntă cremene, ba de moale dulce lene! S-a mai încălzit inima asprului Gerar, flăcău voinic fără nici un sfanţ în buzunar! Las' că are briliante pe ţărmuri, la gura fântânilor şi stele de-argint pe umărul stâng în timp ce io-s de reumă strâmb! Puterile i-au slăbit că vine din faşă feciorul Fevrar, cel mai scurt de-un picior şî cu mână sucită, nătângă! Aşa că-l cam lasă puterile şî muierile fiindcă a-nceput să plângă! I se vede-n privire un colţ de verde licărind! Un ceas solar pe zăpadă ticăie ore, minute, secunde la rând. Da, daaa mai are încă vreo tri zâle lumea la picioare. Cu: buturugi desenate-n coliere de perle şi inimioare, toiegelul rezemat de-un gând, tulpiniţe de cicoare umbre albastre prelungind, la călcâie pene d-argint, mere şi nuci putrezite-n pământ, corbi în abanos strălucind, săcurea pe tăietor odihnind, crengi contorsionate de frig, ploaie şi vânt, drumuri neterminate până când, mama aşteptându-şi fiul, lăcrimând...


   Mama dascălului

© yves hoza 28 Ianuarie 2016