Eu, barza şi cătuşnica...
Aşa-s eu! Aşa mi se întâmplă! În zile de sărbătoare muncesc mai mult decât în zile de lucru, iar în cele lucrătoare lenevesc mai mult decât în duminici şî zile sfinţite! Aşa-s eu! În zile de lucru scriu, duminicile mă odihnesc şi răzuiesc cerneala celor scrise, iar în zile de sărbătoare caut prin văzduh urme de zburătoare.
...şi alte păsări astăzi prin ploaie: 3 berze albe la vreo 500 de m. deasupra Uliţei Caselor, mărăcinari negricioşi făcuţi ciuciulete, gargară de vrăbiuţe ude-leoarcă pe garduri înverzite, cocoşari orăcăitori sătui de apăraie, lăstuni în picaje şi voltije prin artileria pluvială, veseli nevoie mare de noroaie - de când cu atâtea betoane – mortarul de lut e tot mai rar, doi bărbătuşi fioroşi de rândunică care aleargă-n zbor o gagică, mierle cu pelerine negre-lucioase, cânepari ieşiţi de sub duş, sticleţi înmuiaţi de picături dulci dinspre apus ...găinile ca nişte curci plouate su uită înciudate cu câte-un ochi înlăcrimat în sus...
Apoi amintiri despre cătuşnică! Cum se folosea?! Păi ....cam aşa! Câteva rămurele de cătuşnică se fărimiţau/frecau cu o lingură de zahăr/miere/sirop, (ce-avea Ylie la îndemână) într-o ulcică mare! Cu acest amestec se ungeau pereţii roiniţei, care era apoi agăţată cu gura-n jos într-un par şi instalată cât mai aproape de ghemul de albine! într-o juma de oră ghemul era intrat în cutie, coboram cu grijă roiniţa pe o platformă sau direct pe podeaua stupului care avea câteva rame şi aşteptam ca "boarzăle" (cum le zicea tataia) să coboare şi să se aşeze la casa lor! şi io ziceam aşa, uşor murmurel, cu gândul la miere! Să trăiască Regina, mămica dumnealor!
|
