Eseu mitornitologic despre cuc

        Cucul Cuculus canorus este o pasăre pe care cel mai adesea întâi o auzim şi apoi o vedem. Comportamentul lui aparte l-a adus în atenţia bestiarelor! Datorită "detestabilelor" lui obiceiuri, despre care aţi citit mai înainte, nu-i de mirare că a devenit simbol al parazitismului şi al adulterului. Dar cucul este şi prevestitor al primăverii deci, al fericirii! Potrivit unei trainice superstiţii, dacă ai bani asupră-ţi în momentul din an în care auzi prima oară cântecul cucului, vei avea apoi tot anul. În antichitate, cucul era asociat Herei-Junona la sânul căreia se ducea să se adăpostească. În realitate, era Zeus care, în chipul acesta o seducea pe zeiţă. Pentru şamanii siberieni doi cuci reprezentau soarele şi luna. Pasărea patrona justiţia şi reînvia morţii.

        Cucul este nelipsit din tradiţiile şi credinţele agrare, din legendele şi cântecele populare româneşti. Cum spuneam mai înainte şi la români dacă ai bani când cântă cucul, vei fi bogat tot anul! Se mai spune şi că are har de prevestitor, fiind considerat o pasăre sacră. Numele cucului s-a păstrat şi în etnobotanica românească, unde există plante ca: laptele cucului, ciuboţica-cucului, grâul-cucului, limba-cucului, mălaiul-cucului, mărgica-cucului, mărul cucului, măzărichea-cucului, mierea-cucului, porumbul-cucului, scaunul-cucului, stupitul-cucului, umbra-cucului etc. Datorită obiceiurilor sale, această pasăre este simbol al singurătăţii, de unde şi expresiile "singur-cuc" şi "a fi frate cu cucul". Cântecul lui, deosebit de frumos, a dus la mai multe zicale: Cioara vrea să cânte ca un cuc, piticul vrea să pună mâna pe Lună; Oricât ar ţipa, bufniţa nu poate cânta cum cântă cucul; N-ai văzut din porc stup şi din cioară cuc. Obiceiurile sale de "pasăre-nepasăre" au dus la multe alte expresii sugestive: de florile cucului, adică "degeaba, inutil"; a umbla de flori de cuc "fără rost"; cântă cucu-n punga lui; bată-l cucul!; ascultă cucul până îţi cântă!; rău i-a cântat cucul; a-i cânta cucul în spate (din stânga, rău); a-i cânta cucul în casă; a aduce cuiva lapte de cuc; a avea mila cucului. Aşa are să-i cânte cucul, se spune despre cineva care nu se va mai întoarce niciodată. La fel, cât cucul sau cât îi cucul înseamnă "niciodată, cât îi hăul". Aceleaşi obiceiuri de "pasăre-nepasăre" îl alătură ... beţivilor: a fi cap de cuc, a fi cuc, a se face cuc; a fi cuc şi altă pasăre. De asemenea, a-i aduce cuiva şi lapte de cuc înseamnă "imposibil". Totuşi, se spune despre cel căruia îi cântă cucul în faţă că prosperă. Folclorul nostru remarcă mereu calităţile deosebite ale acestei păsari: "Cum este cucul ales între toate păsările şi busuiocul dintre toate florile".

        Numele acestei păsări (ba grasă, ba sură) apare şi în unele toponime româneşti: Cuc, Cucu (înălţime rotunjită), dealul Cucului, dar şi în onomastică prin nume ori porecle locale: Cuc, Cucu, de-a Cucului! Deci...Cu-cu, cu-cu! haideţi de-a v-aţi ascunselea!

        Dex:

Mitornitologie = cuvânt inventat, format din acuplarea cuvintelor mitologie şi ornitologie; ştiinţă nouă care se ocupă de mitologia păsărilor! Ha-ha-ha!

Cuc, cuci, s. m. 1. Pasăre migratoare cu pene cenuşii, cu coada lungă cu pete albe, care îşi depune ouăle în cuiburi străine pentru a fi clocite de alte păsări şi care este cunoscută prin sunetele caracteristice pe care le scoate (Cuculus canorus). Ceas cu cuc = ceasornic de perete care, la fiecare oră, sfert, jumătate sau trei sferturi de oră, marchează timpul prin sunete care întâi imită cântecul cucului (1); fig. lucru extravagant. Compus: (Ir.) cuc-armenesc = pupăză. Expr. Lapte de cuc = ceva imposibil. (A umbla) de flori de cuc = (a umbla) fără rost. (Adverbial) Izolat, singur, străin. Expr. Singur cuc = absolut singur. 2. Intră în compunerea unor nume de plante: ciuboţica-cucului, limba-cucului etc. 3. (La unele jocuri de copii) Lovitură cu mingea în înălţime. Lat. cucus.

        Info!

Bestiar fabulos J.P. Clebert
Revista "La Hulotte"
Mitologie românească: Pasărea-Nepasăre sau Cucul - Adrian Bucurescu


  

© yves hoza 11 Mai 2015