Epitaf

        Mie mi-ajunge de culcuş o frunză,
        O lingură în lemn de-adus spre buză,
        O carafă de vin până la gură plină,
        O cruce din pietroi pentru veşnica-mi hodină!

        EPITÁF, epitafuri, s. n. 1. Inscripţie funerară, în versuri sau în proză, cuprinzând elogiul defunctului sau o sentinţă morală; p. ext. placă cu o inscripţie funerară. Poezie epigramatică având ca pretext moartea (imaginară) a unei persoane. 2. Obiect de cult care constă dintr-o bucată de stofă pe care este brodată o scenă reprezentând punerea în mormânt a lui Isus Hristos; aer2 (2). Din ngr. epitáfion, fr. épitaphe.


   Crucea de piatră

© yves hoza 5 Noiembrie 2015