După fluturi buieci...

        Umblăm buimeci după fluturi buieci în nopţi de vară răcorate de ploi şi împovărate de parfumul greu al crinilor din care te trezeşti în veci!?! Pe ecranul din poarta şurii se văd umbre roşcate-ntunecate ale macilor somniferi şi zarea mâinii cea care strangulează carabii-ntunecaţi de pe ziduri. Trei buzdugănele de cerenţel se-nverzesc sub lumina stelei dintr-un ungher ceresc... şî-n colţul întunecat al lunii un paianjen cu fierăstrău, Aculepeira ţesea... pândea... torcea din ghemuţul vieţii în care mai trăia, o ţâră se mai lungea... umblăm bezmetici după un dram de fericire, după un gram de norocel, fără să ştim, arareori gândind la ce va urma... un text, care ca şi viaţa, dragostea, bucuria şi altele pe care le bănuiţi şî doriţi... încet ori răpejor, după dorinţa şi vârsta, sîngele şi pofta fiecăruia urmează ...(ca-n filme?!), a se... derula!!!???


   Abrostola triplasia

© yves hoza 10 Iulie 2017, 00:53