Aprilie

        Duminica plăcerilor simple

         Luminoasă zi, primăvăratică. Cu suflete de aer rece. Codobaturi ţopăie mărunt prin ierburile înrouate. Pe pânzătura verde a câmpului s-au ivit brâuri galbene de păpădii, cercuri roz-movulii de urzică roşie pe locul unde clăile şi-au avut podina. Copăceii sunt plini de buburuzi de floare, iar arborii mai vânjoşi în care sângele verde este pompat cu vigoare au muguri măricei, din care explodează frunzele şi florile în fractali tot mai largi. Jerbe de clorofilă, artificii de lumină în măruntele panseluţe şi timidele rotunjoare, băi de polen în tipsii de păpădii pentru albine de stup şi sălbatice din tribul Andrena, furnici, muşte africane, bondoace Ilenuţe "funesta", câţiva fluturi (Inachis, Pieris, Gonopterix ş-un cotar timid cu antene pieptănate). Concurenţă pentru fiece strop! Pe fiecare frunză o fabulă de Esop! Huzur, măi br(ee)! Unde eşti domnule Fabre?!

         La ce sunt bune plimbările solitare? La tăcere în tine şi infiorare! Calc cu sfială printre frunze proaspete, linse de ploaie şi strălucite de lumină: pătlangină, salvie, cerenţel, brustur lappa, tătăneasă grasă şi păroasă, traista-ciobanului, morcov sălbatic, podbal, grâuşor, trifoi, lucernă, măzariche, urzicuţă albă, ştevie, rostopască, zmeur, frăguţă, salvie, pliscu-cocoarei, ceapă de câmp. Smulg câţiva bulbi de cepică, cu gând să-i răsădesc în grădină, mestec câteva tulpinie, care au consistenţa frunzelor de usturoi, dar gustul mai blând, mai moale, mai pădureţ, amirosind a ridiche proaspătă. Câţiva paşi mai la vale, lângă o buturugă din care curge încă seva, printre păpădii se ghicesc câteva pălăriuţe albe. Primii bureţi de mărăcine, (Clitopilus prunulus) albi, curaţi, parfumaţi, ce vor ajunge la cratiţă în tovărăşia arpagicului sălbatic. Mniammmmm!

         Urc să răsuflu pe dâmbul Armanului, sub mărul albastru. Gust o feliuţă cât unghia din ciuperca crudă, apoi muşc setos fructul zbârcit din rucsacul, aşezat drept pernă sub cap. Somnolez! Cintezoii ţârâie ca greierii, pitulicile cifăie subţire, piţigoii suri ciripie prin crenguţe înmugurite de carpen, mărăcinarul melodiază pe-o vargă uscată de alun, fâsele de pădure trililuie în văzduh, apoi aterizează în nuielele de frasin şi-şi continuă strofa, cucul se îngână în ecou cu alt Ştefan. Fiecare cânta singur sau în cuplu, cuminte, la rând, ascultându-se pe sine, ciulind urechea muzicală la fiecare, apoi nu mai au răbdare, nu mai ascultă de marele Dirijor, nu mai ascultă de nimene şi încep la grămadă, marele concert. Haaai, ca sună bine!

         Vreme amestecată, dimineaţă noroasă, vântoasă, după-amiază mai luminoasă, cu obloane reci de nori de zăpadă! Azi am fost un om de treabă! Am plantat doi perişori şi un cireşel în livada din Poderei. În toamna ş-apoi în primăvara ce-o veni, dac-oi mai trăi, o să-mi dreg aici o livadă ca-n poveşti! Am loc pentru 50 de pomi. O sa devin un mare gospodari. Uite cum s-apucă omul la bătrâneţe de grădinărit şi agricultură. Am stat pe spate sub bolta prunului înflorit, cu mâinile sub cap, drept pernă. Tot stupul venit pe flori îmi bâzâia suav în ureche şi-o aromă subţire, crudă şi albă îmi mângâia sinusurile. Un cucule, pasăre sură trece pe deasupra, un şorecar se înclină pe vânt, prin ramuri tremurate se agită presuri, fâse de pădure, piţigoi mari, piţigoi suri, sticleţi, codobaturi alba şi cinerea, 3 ciocănitori mari, grauri fluierători, cinteze, verdeţi, un corb, o rândunică în zbor frânt peste acoperişul şcolii. După zece, sara s-aude uguind cald cucuveana şi abureşte miros dulce de pâine caldă din brutăria naşei Luciana.

   Ceapă sălbatică bureţi de pom şi păpădii proaspete

© yves hoza