Duminica fringilelor

         N-am stare, fac râie, n-am poftă de mâncare... Ş-atunci sar în cizme şi ies dintre cei patru pereţi pe coasta muiată de ploi, scursă de zăpezi. Peisaj cafeniu şters, îndepărtat de griuri albăstrui, transpirat de ploaie şi presărat ici-colo de aure trandafirii de păducel, măceş şi coroane gălbui de carpen în care stau sute de botgroşi şi cocoşari, zeci de mierle şi mugurari, câteva duzini de vrăbii de câmp şi de sticleţi. Lanterna solară luminează sălbatice fructe roţii perlate de ploaie, brâurile de zăpadă ale Muncelului şi cuşma albă a Galaţului. Zboruri scurte de gaiţe se întretaie cu aripi alarmate de mierle şi cocoşari, cu agitate stoluri de botgroşi şi sticleţi care se învârtejesc pe cerul apos ca bancurile de peşti din tainiţele lumilor acvatice. Peste toată fâlfâiala, abia dacă mai văd câteva cinteze, câţiva scatii-spiriduşi, câţiva călugăraşi palustris. O ciocanitoare verde căutată prin scorburi de salcii s-a dovedit a fi la vreo sută de metri în faţa mea, călare pe-un muşuroi, din care extrage ouă de furnici. Doi, ba nu, trei corbi, din trei direcţii, taie peste peisaj tot atâtea diagonale negre, croncănitoare...
         Din meniu; fructe de păducel, porumbar, măceş, cruşin, scoruş/samare de frasin şi carpen/alune, nuci, jir, mere şi pere pădureţe ori de livadă/seminţe cu aripioare din conuri de brad şi molid/ semincioare ca macul, de arin/insecte (furnici), păianjeni de sub frunzare, râme/boabe de mălai rămase pe ştiuleţi din tulpini (trujeni) de porumb uitat pe câmp, ciorchini de struguri/muguri de salcie, arin, alun, vişin. Un pumn de bobiţe roşii şi două nuci am ascuns în buzunar!
         Cer lăptos, ochii lacrămoşi; duminica-i zi de post şi de mişcare; urcare prin Pâclele Mari, pe urme de iepuri la vânătoare de piţigoi. Livezi glazurate cu zgârcite făinuri, tufe nudiste pe care flutură ultime steaguri cu forme ciudate, câte-un fir verde de iarbă, câte-o frunzuliţă de urzicuţă ascunsă sub poala clăilor-vrăjitoare, ori tulpiniţă de verde viu în scobiturile din scorbura nucului putrezit. În vârfuriş de rămuriş cârduri de cocoşari, cete consistente de presuri galbene, câţiva mugurari &oicirc;mbujoraţi, pliţigoi agrobaţi prin bolta viţei de vie, printre strugurii stafidiţi şi îndulciţi de frig. Pe-o coajă de nuc, un cojar Sitta. Prin orizont împâclit aripi de şorecar, de lagopus, de erete otrăvit, pe sub buturugi împiedicate găsesc ascunzători cu nuci, cămările gaiţei. Pe ciulinii înnegriţi, doi sticleţi, prin spini de păducel niscai botgroşi, pe-un creştet de plop albit în fantomă, un corb. Apoi începe sa ningă legănat; semincioarele albicioase de curpen îşi cumpără peruci albe şi beţişoare din vată de zahăr. Coborâre prin Pâclele Mici, pe urmele de văzduh ale piţigoilor, la vânătoare de iepuri friguroşi ...acasă!


   Paie

© yves hoza