Duminica de vară ornithologică

         Plimbare odihnitoare în depănat de gânduri cu voce tare. Călduţ, apoi răcoros cu bufniri de vânt ; codroşul grădinar mă salută de pe stâlpul portiţei c-o zvâcnitură de codiţă, o codobatură patrulează pe creasta draniţelor din acoperişul grajdului, câţiva l&#@59;stuni trec doar un pic mai sus; sfrânciocul roşcat şi o pereche de mărăcinari negricioşi vânează insecte în fâneaţa abia cosită; când încerc a m-apropia bărbătuşul s-ascunde după căpiţe; mă prind în jocul de-a v-aţi ascunselea, cu intenţii paparazice, dar adversarul cu aripi e mai rapid şi mai căpos decât mine. Renunţ! Urc uşor în livadă; ilenuţele verzi se leagănă, se rotesc în carusele de umbrele albe (Carum, Daucus, Aegopodium, Heracleum, Angelica), mai înalte decât gardul! Urc mai greu, pe-un tobogan înmiresmat cu parfum de cimbrişor, pictat cu flori chemătoare de busuioc sălbatic, frunze pufoase de unguraş, picurat cu gust de frăguţe, căpşuni de pădure şi chimen răcoros! Fluturi cu aripi vătămate, o creşă cu bebeluşi de jandarmi Pyrrhocoris, furnici la hoţit polenul scumpit de orhidee, cosaşi plângăcioşi cu ochii abia spălaţi de rouă, antene-lungi (Cerambicide) miniaturale, agitate de foame şi iubire, păianjeni-tâlhari mititei la umbra rozelor sălbatice, (uimitor cât de bine imită culorile şi texturile florale), gale de cynipide pe frunze lucioase de fag. Pe sub umbra umedă a lizierei şi margini ude de pârâiaşe, orhidee lunguieţe ori globuloase, dar şi alte frumuseţi florale; perişor (Pyrola minor), orobance, le caut numele cu lupa din cerebel; lupoaie, verigel?! Vreo paj'zeci de sticleţi au coborât în fâneaţă, scăpaţi de prea destula oblăduire a părinţilor s-au adunat în gaşcă, iar alături, vreo douăzeci de cânepari au alcătuit asociaţia familială "Cannabina & comp." Când trupul oboseşte, mintea se odihneşte, dar când mintea oboseşte şi trupul se îmbolnăveşte, cuget aşezat comod pe-o buturugă foarte ergonomică ce alcătuieşte un taburet verde; cugetare care nu durează prea mult, pentru că în câteva minute, pantalonii mi-s plini de furnici!
M-aşezasem pe-un tron, care nu era al meu?!
         Mă-ntorc spre lume, supărat, însetat şi cu gambele pline de băşici (aud în spatele gândului, cum râd duşmanii mei!). Din molidişul nordic se ridică ş-apoi aterizează într-un brădui uscat, zece forfecuţe, iar dinspre arcul sudic, dulce-al măgurii, vine, vine, spre mine (adică spre cerul de deasupra mea!) culcă norii-n aripioare, o archebuză Apus melba ( drepnea mare)! Şi-mi trece setea, usturimea, supărarea ...

   Concurs de parfumuri

© yves hoza