Duminică de septembrie...

         În rucsac un măr ş-o sticlă de apă; alte bucate şi băuturi se găsesc pe drum. Mă abat pe la gârlă, după ce zăbăgesc câteva minute, făcând poze pe lângă tufe înalte de "mărită-mă, mamă!", ce-n corole galbene găzduiesc muşte, sirfide, viespi, bondari, albine. Un măcăleandru-şi rosteşte strofa-ntr-o tufă ghimpată de dracilă, cu bobiţe încă verzi! La baltă, mare pustiu, doar O.Z.N. ľuri, Odonate Zburătoare Neidentificate, adică libelule! Urcuş în pas leneş, ferind de călcătură, brânduşe de toamnă; fâna&3355;e presărate cu rugini de ferigi, când ţepoase-n tulpini rugoase de ţintaură râioasă şi carlină, când moi şi mătăsoase de graminee. S-aud voci, fluiereturi, cârâituri: piţigoi cărbunari şi câţiva suri, mugurari şi alunari! Două gaiţe dau alarma, de vină-i Ilie!? Ba nu! Şorecarul ce se-nalţă în tărie! Cete de sticleţi pigulesc un câmp de scaieţi ce-au invadat nişte ruine. Valuri de cosaşi se ridică la fiecare pas! Pe caloriferul unei scândurele de gard îşi face rugăciunea o călugăriţă. Pe alte flori (nalbă, sunătoare, campanule, ochelariţă, lânăriţă, ciulini), alte goange îşi trăiesc ultimul veac de-o vară!
         Prin livada cioplitorului în lemn se aude trişca ghionoaiei viridis; din lanul de mălai se ridică un stol speriat de cinteze, şî eu, care credeam că gaiţele poartă vina ştiuleţilor fără boabe! Prin crengi de prun cu fructe învelite în brumă albăstruie, câteva fâse de pădure în penaj nou, de toamnă; deşi le cunosc, era gata-gata, să nu le recunosc! O gură de apă, o poamă acră, un gând, un nor.
         Şi uite, zurpriza, cum a venit! Prin coasta cu ierburi şi fân necosit! De sub piciorul în aer împietrit s-au ridicat şapte perechi de aripi lungi! Şase pui, bine zburători cu spatele dungat în catifea gălbuie şi cafenie au ras în zbor, ierburile unduitoare şi s-au ascuns câteva zeci de metri mai la vale, în timp ce mămuca lor m-a păcălit, în zbor chinuit, în sens invers spre coastă!? Ş-am ghicit! Coturnix ! Prepeliţă!

   Cruciuliţă galbenă

© yves hoza