Dulce ca mierea e somnul de dimineaţă

         Dulce ca mierea e somnul de dimineaţă, când, cu visul prins în braţă, cu încheieturile topite în aşternut şi trupul moale ca plastilina, caut cu palmele calde, umbra răcoroasă a frigului sub pernă, iar cu tălpile scoase de sub plapumă, pipăi urma de lut a unui drumeag neînceput, şi când oasele se descleie flasc din învelişul moale, din coconul mătăsos, de somnoros al viermelui Bombyx, mai apoi fuiorul melodios al trilurilor abia uitate, îmi curge cald, uleios în pâlnia urechii, acrişor-otrăvitor, încât nu mi-e dor să vin de pe celălalt tărâm şi visez balerine-albe-codobaturi, codroşi-hornari de funingine, grauri bătuţi cu nestemate minuscule peste penajul negru metalizat, alăute-ciocârlii de culoarea pământului uscat ş-a ierburilor umilite, frunzuliţe mişcătoare-cântătoare de pitulici, măcălendrii care gâlgâie din guşa roşie, rostogolite perle peste pardoseala de sticlă a încăperilor regale. Deschid un ochi şi văd tavanul crăpat al colibei, întind o mână şi deschid palma ferestrei, împing din pat, un picior în uşă, deschid antenele prin acoperiş şi melcul Helix iese şontâc-şontâc la umblare de primăvară! Cu gândurile în spinare ...

   Cerceluşi de alun

© yves hoza 14 Martie 2011