Drăguţul cu drăguţa nu se poate săruta!

         Cu degetele prin pianul de iarbă, cu clape aspre (tătăneasa), ţepoase (salcâmul), urzicătoare (urzicile), uneori, la cules mere fierte, prune topite ori pere meliţate de căldură. Pe fire rătăcite de salvie şi barba-caprei ieşite după a treia coasă bâznâie albine sfioase şi bondărei tuciurii, pe umbrele de podagră şi brâncă se dau în carusele albe viespi nemţeşti şi galice, sirfi dungaţi cu galben, care sperie neştiutorii, ichneumonide lunguioase cu talia cât firul de păr, pe când prin tufele de lucernă violacee se zbenguie zmee minuscule cu patru aripi şi trompiţă: vărzari agitaţi, azurii pitici, tăbăcari punctaţi cu negru, satiri jurtina, ba chiar şi un fluture ţestos Euplagia. Prin pajiştea ce pare o carte poştală cu coada-şoricelului şi trifoi, presărată cu buchete de sânzâiene albe, sar la fiecare pas, în unduioase evantaie, cosaşi (Psophus stridulus) cu aripioare rozalii şi alte rude mai mărunte, care au fiecare, arcuri de cauciuc viu la picioare. La buza unui orificiu cât nuca din trunchiul unei scorburi de răchită, un paianjen negru (Lathys humilis) îşi păzeşte odraslele cât bobul de mac, împrăştiate pe pânza unui hamac. Un fir zvelt de pojarniţă s-a întins tandru peste coaja unui prun tânăr ce-o fereşte de coasă şi are grijă de ea, aşa cum are drăguţul cu drăguţa! Peste firele ruginite din gard, Zârna, zâna-otrăvurilor şi-a atârnat bobiţele cărbunoase de venin. În grădină, printre aracii luminiţelor bornăie ca o drujbă de jucării, un helicopter nocturn minuscul, sfinxul volburii Agrius convolvuli!

         Nb. În timpul vânătorii de cosaşi, nici un animal nu a fost rănit!


   La vânătoare de cosaşi (Psophus stridulus)

© yves hoza 26 August 2013