Din scoarţă-n ...coajă şî cârmoajă

        ...După ce-am dat Chix în mai multe domenii, m-am decis să m-apuc de arhitectură rurală, rustică, chestii vechi de lemn parfumat, patinat, draniţe carbonizate, praguri putrede, corn afumat, tocuri de putregai, pe care nimene, nu mai dă acum doi bani, ci mai bine milioane pe cele afurisite de termopane! Pe vremea bunicilor, străbunicilor noştri, totul era din lemn: lingura, blidul, masa, scăunelul, legănelul, casa, fereastra, gardul, carul, sania, cofa, plosca, crucea, plugul, ba chiar şi cuiul! În scoarţa din perete de văd firele de lână din trandafir ca nişte lacrimi roze destrămate! Pe-o coajă de mestecănel oi face un desemn! Pe-o cârmoajă de pita neagră se mai văd urmele dinţilor mei de lapte. Aş mai adăuga un semn! Amintiţi-vă, cărţile-s de lemn!

        DEX!

SCOÁRŢĂ, scoarţe, s. f. 1. Ţesut protector (gros şi tare) care acoperă tulpina şi rădăcina plantelor; coajă. Expr. Obraz de scoarţă = om necioplit, lipsit de ruşine de bună-cuviinţă. (Reg.) Mamă (sau soră) de scoarţă = mamă (sau soră) vitregă. 2. Învelişul exterior şi solid al globului pământesc; coajă care se formează la suprafaţa pământului după ploi mari urmate de secetă. 3. (Anat.; în sintagma) Scoarţa cerebrală = partea exterioară a emisferelor cerebrale, formată din substanţă nervoasă cenuşie. 4. Copertă rigidă a unei cărţi, a unui registru etc. Expr. Din scoarţă în scoarţă = de la prima până la ultima pagină, de la început până la sfârşit, în întregime. 5. Perete de scânduri cu care se înlocuiesc loitrele carului când se transportă grăunţe. 6. Covor cu urzeală de lână sau bumbac şi băteală din lână. – Lat. scortea.


   Strigătul din coajă

© yves hoza 10 Februarie 2019