Decembrie măierean II

        Ieri toamnă, azi iarnă, mâine...?! Vreme pâcloasă, lânoasă, slalom printre băltoace, prin lăstăriş de agăţ din Poderei, se scutură de lacrime reci de ploaie câteva gaiţe-curci în ascunziş! Urzici crumede, rostopască zămoasă pe marginea pârâului galben Huang He, ştevie cărnoasă pe răzvoare, furnici, paingi, muşte criogenice, un fluture buiac pe rama ferestrei. Agate, vitralii de plumb subţiat, peşti, inorogi, scorpioni d-aluminiu transparent, foiţe de argint printre ierburi, frunze rozalii de morcov sălbatic pe hârtia omătului neclar ca-n vechi stampe japoneze, mere înconjurate în albuş de nea ori cu miezul înnegrit de cancer, pere lucioase de reci, măceşele, scoruşe şi porumbele glazurate pe-o butucioată de nuc, bureţi negricioşi, semicongelaţi din lada frigorifică a naturii. Pe sub neguri de cânepă, cocoşari agitaţi, ceata lui Piţigoi, alunari la furtişag de nuci în gaşcă, mugurari cântând din fluierişcă ...azi, după clipirea unei nopţi, a venit iarna, iar la amiază, un cârd de şaizeci şi două de presuri galbene străluceau în cei doi meri din curtea domnească a dascălului ca perele aurite, vro treiştrei de scatii se sâsâiau în pinii de pe Borcut (*apă minerală, spre deosebire de apa tare de mere care-i milenară!), ş-alţi douăştrei de scatii în care încearcă să zboare (într-o Românie nu prea primitoare), la care le tot spun: ajutaţi-vă, educaţi-vă părinţii, când vă faceţi temele la clasa pregătitoare!?


   Cărţile păsărarului

© yves hoza 09 Decembrie 2018